poezii

voiam să rămân în septembrie

voiam să rămân în septembrie

voiam să rămân în septembrie,
ca într-o acoladă cu umerii goi,
ca în mine însămi, rotund
și copilărie

voiam să rămân în septembrie,
sub cascade de frunze palide
și curgând
voiam să aud toamna râzând

de pe-un deal mirosind a părere,
de pe-o ușă aproape ghicită,
voiam să rămân, ce copil,
cu tăcere vopsită

voiam să rămân în septembrie
ca o pagină albă, tremurând,
voiam să te-aud fredonând
a cerneală sub vânt.

voiam să rămân în septembrie
în jumătatea de aur a toamnei,
la adăpostul frigurilor,
dulce codană.

voiam să rămân în septembrie
ca un gând.
ca o toamnă vopsită la soare
veghind.

de pe-un deal mirosind a tăcere,
de pe-o ușă a nopții, zidită,
voiam să rămân, ce mirare
iubire- iubită.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

9 thoughts on “voiam să rămân în septembrie

  1. doar un septembrie inspirat de nina cassian, dragoș.
    voiam sa raman in septembrie
    pe plaja pustie si palida,
    voiam sa ma-ncarc de cenusa
    cocorilor mei nestatornici
    si vantul greoi sa-mi adoarma
    in plete cu apa navoade;
    voiam sa-mi aprind intr-o noapte
    tigara mai alba ca luna,
    si-n jurul meu – nimeni, doar marea
    cu forta-i ascunsa si grava;
    voiam sa raman in septembrie,
    prezenta la trecerea timpului,
    cu-o mana in arbori, cu alta-n
    nisipul carunt – si sa lunec
    o data cu vara in toamna…
    Dar mie imi sunt sorocite,
    pesemne, plecari mai dramatice.
    Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
    cu sufletul nepregatit,
    cum dat mi-e sa plec din iubire
    cand inca mai am de iubit… ”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *