poezii

voiam să rămân în septembrie

voiam să rămân în septembrie

voiam să rămân în septembrie,
ca într-o acoladă cu umerii goi,
ca în mine însămi, rotund
și copilărie

voiam să rămân în septembrie,
sub cascade de frunze palide
și curgând
voiam să aud toamna râzând

de pe-un deal mirosind a părere,
de pe-o ușă aproape ghicită,
voiam să rămân, ce copil,
cu tăcere vopsită

voiam să rămân în septembrie
ca o pagină albă, tremurând,
voiam să te-aud fredonând
a cerneală sub vânt.

voiam să rămân în septembrie
în jumătatea de aur a toamnei,
la adăpostul frigurilor,
dulce codană.

voiam să rămân în septembrie
ca un gând.
ca o toamnă vopsită la soare
veghind.

de pe-un deal mirosind a tăcere,
de pe-o ușă a nopții, zidită,
voiam să rămân, ce mirare
iubire- iubită.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “voiam să rămân în septembrie

  1. doar un septembrie inspirat de nina cassian, dragoș.
    voiam sa raman in septembrie
    pe plaja pustie si palida,
    voiam sa ma-ncarc de cenusa
    cocorilor mei nestatornici
    si vantul greoi sa-mi adoarma
    in plete cu apa navoade;
    voiam sa-mi aprind intr-o noapte
    tigara mai alba ca luna,
    si-n jurul meu – nimeni, doar marea
    cu forta-i ascunsa si grava;
    voiam sa raman in septembrie,
    prezenta la trecerea timpului,
    cu-o mana in arbori, cu alta-n
    nisipul carunt – si sa lunec
    o data cu vara in toamna…
    Dar mie imi sunt sorocite,
    pesemne, plecari mai dramatice.
    Mi-e dat sa ma smulg din privelisti
    cu sufletul nepregatit,
    cum dat mi-e sa plec din iubire
    cand inca mai am de iubit… ”

Comments are closed.