despre oameni şi poveştile lor, poezii

rotund. apoi ne așezam rotund

apoi se făcea că ne așezam rotund,
dinspre marginea clipei,
încă te visam.
îmi bătea inima tare, tare
ca aripile unei păsări captive
și șopteam,
deseori șopteam ca pentru mine:
– mă rog să-ți fie bine.
zilele treceau incert și sălbatic,
colorate în arșița verii,
la tine mai cald, mai aprig,
la mine umbrit
de perdeaua de lacrimi
și mi se făcea un dor nespus
de o clipă,
de rotunda mea clipă
în care nu-ți spusesem de-ajuns
ceea ce știu că știi.

apoi ne așezam rotund,
rotund și departe,
desfăceam zilele ca pe frunze,
cântam.
și între noi, ce mirare,
o singură ceașcă cu desenul rotund,
pe alocuri ciobit de mirare,
de opreliști,
de vânt.
-știi? uneori mi-e așa de dor,
ca de-o mirare,
ca de o întâmplare
și șoptesc ca pentru mine:
– să fii bine!
în inima mea ești acasă.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

12 thoughts on “rotund. apoi ne așezam rotund

  1. știu, vero și mulțumesc. cum știi, nici eu nu prea mai comentez, dar citesc la prieteni. happy ieri am citit dosarele dresden. tare îmi place și seria asta!

Comments are closed.