poezii

îmi tac un gând, îmi plâng un braț


îmi tac un gând, îmi plâng un braț.
precum o față de damasc,
sălbatic gând în mine nasc,
când pe sub ușă cânt
de vânt,
pe albul zilei fluturând.

de apăsare, apa limpezește
numai părelnic, cum ai da pe-arsură
cu răsuflarea rece, dinspre gură
când cercul de tăcere te păzește
ca un trecut uitat, un câine orb,
de foc, cu rânjet strâmb pe trepte
când mâinile se frâng, pedepse
și pe sub ușă vântul inorog
își lasă semnul lui bolnav, uscat
oricât ai da cu var peste tăcere
când noaptea are doar păreri de miere

îmi tac un gând, îmi plâng un braț
sălbatic gând în mine nasc
precum o față de damasc
pe albul zilei fluturând
când pe sub ușă cânt.
de vânt.

 

sursa foto: salome

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “îmi tac un gând, îmi plâng un braț

Comments are closed.