web analytics
psi-words

… loc de joacă pentru cuvânt. serios!

17

ea vine acasă

ea vine acasă

ea vine acasă. se întoarce, purtându-și coroana de oase și lacrimi, purtându-și toate rănile dezlegate, din care mai curge și sânge, și puroi. fiecare pas este el însuși o nouă durere, fiecare colț de piatră spintecă, încă o dată, pielea și așa fragilă și totul, durere și efort, rană și urlet, o aduc mai aproape de acasă și de propria vindecare.

ea vine acasă. din lungile depărtări pe unde au viscolit-o și-au prins-o arsura soarelui și răceala stelei, ea aduce cu sine un zâmbet lăuntric, cel care o îmbracă și o dezvăluie, în egală măsură. întorcându-se, ea își este de-ajuns și pentru întâia oară se simte liberă, conștientă, deplină. pentru că acum, pentru întâia oară, ea știe că există vindecare și că stă în puterea ei. ca și lacrimile care, poate că uneori tulbură, dar cel mai ades spală, purifică.

ea vine acasă. pe marginea dintre vis și realitate, dintre conștient și inconștient, pe muchia aceea subțire pe care și-a tocit simțurile de-acum renăscute, întregite, ea își aude fiecare pas și fiecare respirație, ea își vede fiecare fluturare de mână sau de plete, își simte fiecare rană cum se deschide din nou, doar ca să se vindece pentru totdeauna. aidoma șarpelui ce luminează steaua dimineții, ea vine acasă din tenebrele morții pe care a atins-o cu mâinile goale și curaj. pentru întâia oară cu curaj. unul uitat în adâncul ființei care odinioară cutreiera lumile râzând. prin nări o ajunge clocotul aspru și uscat al vieți, dincolo de care stă înmugurirea, verdele pe care îl iubește atât de mult. și care o inundă, o copleșește. iar ea îl acceptă.

ea vine acasă. într-o zi, când totul va fi numai un întreg, un deplin, toate cuvintele ei săpate în cerneală își vor fi găsit lumina, așa cum ea însăși și-a găsit iertarea. pe fața de masă a cerului, soarele mai cochetează de sub norii de vată murdară. pe pământ, în ochiuri de apă, ea se privește ca într-un ciob de oglindă. se vede pe sine, cu chipul pe care mai luminează aceiași ochi de copil, același zâmbet pătat de noroi.

ea vine acasă. pasăre fără nume, prădător fără noapte, om din lut și din oase regăsite peste care ea pune carnea cuvintelor pe care le iubește, lutul poveștilor din care s-a născut și a crescut, copac cu capul în norii pe care doar ochii ei îi recunoaște.

ea vine acasă. numele ei este astăzi vindecare, pasăre regăsită în zbor, pisică renăscând lumină. poate sunt eu. poate ești tu, femeie.

sursa foto: salome

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

psi • April 12, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. psi April 12, 2017 - 10:42 am

    și…

  2. Dana April 12, 2017 - 12:05 pm

    De preț sunt libertatea, conștiența, vindecarea și atât de greu de atins… unora.

  3. psi April 12, 2017 - 12:53 pm

    atât de greu de atins, dana. pentru că toate fac parte dintr-un proces greu, mai degrabă greu de asumat, cred. happy

  4. Em April 12, 2017 - 5:40 pm

    Doamne! Ce text metaforă! N-am respirat. Te-aș fi pupat dacă ai fi fost aici. Cuvintele vibrează, dor, strigă… Ce să mai zic?

  5. psi April 12, 2017 - 5:48 pm

    happy mulțumesc, em!

  6. Drugwash April 12, 2017 - 7:17 pm

    Uneori nu (mai) există vindecare şi nu (mai) există ‘acasă’.
    Şi atunci ea – sau el, de ce nu? – doar pune pas după pas înspre nicăieri.
    Acasă – ce cuvînt mare…!

  7. psi April 12, 2017 - 7:29 pm

    pentru mine, dragoș, când am scris, acasă este creionat cu însemnătatea sufletului, acel acasă interior, diferit de casa din cărămidă, lut, etc. happy
    și da, e valabil și la masculin, cred.

  8. Drugwash April 12, 2017 - 8:06 pm

    Acelaşi ‘acasă’ l-am gîndit şi eu cînd am scris – cuibul cald al sufletului.
    Iar cînd nu-i, orbecăi veşnic, zadarnic.
    Şi puţini văd eleganţa mersului în disperarea sa tăcută…

  9. psi April 12, 2017 - 8:17 pm

    când nu-i, e nevoie de vindecare, dragoș. cel puțin așa se vede la mine. happy

  10. Drugwash April 12, 2017 - 8:35 pm

    Uneori nici vindecare nu-i.
    Iaca năcaz.

  11. psi April 12, 2017 - 8:38 pm

    sufletul se poate vindeca, dragoș, asta-i clar. prin iertare, și înțelegere, acceptare.

  12. Drugwash April 12, 2017 - 9:03 pm

    Ferice de cei ce-ajung acolo, acasă.
    Vai de cei ce nu.
    Că n-om fi toţi la fel.

  13. psi April 12, 2017 - 9:10 pm

    păi nici nu suntem, dragoș. nici nu suntem la fel. happy dar purtăm fiecare și sâmbure de lumină, și noroi.

  14. Drugwash April 12, 2017 - 9:17 pm

    Lumină aş vrea. Să se oprească mîţa cea neagră din mersul ei implacabil. Să ajungem ‘acasă’ toţi cei tulburaţi de-ale vieţii.

  15. psi April 12, 2017 - 9:24 pm

    happy

  16. Poteci de dor April 12, 2017 - 9:30 pm

    Am salvat textul în telefon. Îl voi citi şi reciti în linişte, când vreau să rămân eu cu mine, să mă reclădesc, să mă regăsesc.
    Mulţumesc!

  17. psi April 12, 2017 - 9:48 pm

    cu drag. big grin clarissa pinkola estes- femei care aleargă cu lupii, ar fi o variantă mai lungă, numită carte a arhetipului femeii sălbatice. ea a fost sursa, potecuță. happy

Comments are closed.

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.