web analytics
psi-words

… loc de joacă pentru cuvânt. serios!

16

brașov, din căldarea de lumină: cibo o poveste din ciocolată uitată

ciocolata cibo brașov

cibo. o poveste despre ciocolata uitată a brașovului, despre fabrica astăzi dispărută, în care toți copiii visam că vor ajunge cândva, în vizită, ca să vedem cum se face și să mâncăm ciocolată pe săturate. cibo: ciocolată cu cremă de lămâie sau gutui, celebra ciocolată pitic, cu lapte, miraculoasele bomboane și, ani buni, bomboanele de pom din fondant alb pe care le puneam în brazii de crăciun (și pe care le păstram ca pe globuri, de la un an la celălalt). cibo, amintiri din orașul de ieri, cu gust de copilărie… și de ciocolată. brașov, din căldarea de lumină.

despre istoria ciocolatei în brașov, s-ar putea scrie multe. cine a fost vreodată în vizită la sași, știe deja că ciocolata este un ingredient des întâlnit în deserturile lor, în celebrele torte cu nume atât de speciale: sacher, pădurea neagră… așa încât, pe la începuturile secolului XIX, erau la mare căutare în corona bolțile negustorilor greci, care aduceau de departe mirodenii și ciocolată. ba încă, exista prin brașov un cofetar celebru, josef montaldo, principalul furnizor de prăjituri pentru marile festivaluri ale coronei, a cărui casă, situată pe purzengasse (ulița căldărarilor, actualmente pietonala republicii) la numărul 14, era numită tortenhauss bekannt (casa cu torte).  alături de montaldo, despre care se spunea că seamănă cu napoleon al treilea, mai existau în piața mare a coronei, două alte băcănii cunoscute pentru cofeturi: la împăratul turcesc și la leii albi, cea din urmă aparținând familiei hesshaimer, cei care, prin 1891, îi regăsim ca acționari ai primei fabrici de produse zaharoase din transilvania.

în urmă cu 126 de ani, se năștea în brașov, dincolo de zidurile coronei, prin blumăna mai exact, fabrica tiess & seidel. mai întâi sub forma unui mic atelier, fabrica devine atât de cunoscută încât este vizitată la 1900 de către regina maria.  extins și modernizat în anul 1921, micul atelier devine producător de 1021 tone de ciocolată, iar fabrica își va lua numele de hess, existând în corona concomitent cu fabrica fraților stollwerck  (înființată la koln, aceasta avea fabrici în viena, bratislava, berlin, londra și chiar stanford, pe continentul american, fiind ceea ce astăzi numim o multinațională) care se găsea pe strada lungă. la hess lucrau înaintea celui de-al doilea război mondial peste 250 de angajați și printre cele 1000 de sortimente de dulciuri existau așa numitele novitas, mici statuete din ciocolată, delicate, trase într-un strat de ceară pentru a se păstra ciocolata mai mult timp și pe care le puteai confunda cu bibelourile de sevres.

după terminarea celui de-al doilea război mondial, fabrica hess este naționalizată și pentru o bună perioadă funcționează sub numele dezrobirea, producând mai departe bonboane și ciocolată. pe aceeași stradă alexandru ioan cuza, la numărul trei. după alți 12 ani, fabrica își schimbă din nou numele, devenint celebra cibo (ciocolată-bomboane), fabrica pe al cărei perete era pictat un copil bucuros de dulciurile sale. un nou nume pentru povestea ciocolatei brașovene apare în anii 1990 și este poiana, însă pentru scurt timp, suficient însă pentru lansarea ciocolatei poiana și silvana, a bomboanelor suchardine, sugus, smash. în 1994 fabrica trece în proprietatea krafts fod fiind denumită după noul proprietar, care însă, în anul 2009 s-a retras de pe piața românească, mutând producția de ciocolată în bulgaria.

cibo, brașov din căldarea de lumină

astăzi, pe strada alexandru ioan cuza din brașov, nu mai există nimic să ne amintească de prima fabrică de ciocolată din transilvania, de rețetele vechi ale maistrului bombonier johann paukovitsch, de copiii care veneau în vizită, cu școala, doar ca să vadă cum se face ciocolata.  vechea fabrică a fost demolată pentru a face loc unui hotel și probabil vreunui magazin.

rămân amintiri și povești, unele pe care le puteți găsi până la sfârșitul acestei luni la muzeul civilizației urbane a brașovului numită „bonbons. chocolat. caramels. istoria ciocolatei la braşov”. amintiri din corona pe străzile căreia, odinioară, mirosul de cacao se ridica ademenitor… din căldarea de lumină.

cibo, brașov din căldarea de lumină

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

braşovciocolatădin căldarea de lumină

psi • March 20, 2017


Previous Post

Next Post

Comments

  1. alma nahe March 21, 2017 - 9:15 am

    Memoria colectivă e cea mai scurtă memorie.

  2. Poteci de dor March 21, 2017 - 9:41 am

    Cafeaua mea are acum gust de ciocolată şi de trecut frumos. Mulţumesc pentru asta!

  3. psi March 21, 2017 - 1:37 pm

    atunci, cred că e treaba noastră să ducem poveștile mai departe, alma. happy

  4. psi March 21, 2017 - 1:38 pm

    big grin mă bucur potecuță.

  5. Drugwash March 21, 2017 - 2:48 pm

    Şi uite aşa, fabrică după fabrică, s-a ales praful de ţara noastră… sad

  6. psi March 21, 2017 - 4:53 pm

    cam da, dragoș, cam da… și nu doar fabrici….

  7. Roxana Dumitrache March 21, 2017 - 10:30 pm

    Uneori mi se fac u dor de dulciurile copilăriei de nu mai pot! Repet să nu uit denumirile lor și mă uit prin târguri după cutii vechi. Știu că astăzi este o ofertă de nu le poți ține socoteala totuși, nici noi nu am crescut fără ele și zău că tare bune erau!

  8. psi March 22, 2017 - 10:57 am

    îți mai amintești, sunt sigură, roxana, ciocolățelele acelea mici cu povești pe ele. eram leșinată după scufița roșie! happy

  9. Roxana Dumitrache March 22, 2017 - 7:09 pm

    Mi-e mi-e dor de ciocolata Pitic și de cea cu ceșcuța de lapte . Și de napolitanele cu cacao în poleială roz. Erau multe și bune.

  10. psi March 22, 2017 - 7:11 pm

    o iubeam pe pitic, da, roxana! și napolitanele, că bine zici! big grin sâmbătă îmi fac negreșit drum la expoziție să văd ce-și mai amintește copilul din mine! happy

  11. Roxana Dumitrache March 22, 2017 - 8:04 pm

    O să fac o listă cu bunătățile din vremea noastră să vedem câte îmi amintesc. Nu vreau să uit nimic.

  12. psi March 23, 2017 - 8:55 am

    atunci înseamnă că scrierea mea și-a atins scopul: să păstrăm în amintire și să dăm mai departe. happy abia aștept să citesc, roxana!

  13. Ioana March 28, 2017 - 8:59 pm

    Cum de nu mi-am dat seama de unde venea denumirea Cibo? happy Și ciocolata pitic care te face voinic la munte și la mare și-n orice-mprejurare, acolo se făcea? Faină treabă. Dar nu ne-ai spus dacă ai avut norocul să mergi cu clasa în vizită la fabrica de ciocolată.
    Eu am fost la (actuala) Napolact și am băut iaurt până mi s-a făcut rău laughing))

  14. psi March 29, 2017 - 8:59 am

    eu n-am ajuns la cibo, ioana. pe noi ne-au dus la autocamioanele roman, în schimb fratele meu s-a hlizit la mine de două ori cu burta plină de ciocolată. crying
    da, și ciocolata pitic, și ea. happy

  15. Hapi March 29, 2017 - 10:06 am

    Uite cum au nemții atâtea fabrici si implicit branduri de ciocolata care functioneaza si prind de minune la public… desi puterea de cumparare e buna si numai intind mana spre ciocolata belgienilor sau a elvetienilor, totusi, au loc și profit.
    Si uite ca la noi in tara… parca mai avem O fabrica ce produce printre altele bomboane de pom? Imi amintesc despre un reportaj la Tv
    Mai avem si mici afaceri exclusiviste oarecum, cu ciocolata foarte buna dar aceea nu e la îndemana oricui. Pacat

  16. psi March 29, 2017 - 2:48 pm

    eh, multe s-au pus la pământ hapi. multe… acum în brașov avem doar ciocolata luado.

Comments are closed.

Website is Protected by WordPress Protection from eDarpan.com.