poezii

în leagănul zilei (îmbrățișare)

în leagănul zilei, ce întâmplare,
ce repetabil zâmbet,
ca un porumbel adormit pe crengile înalte,
sărut.

în leagănul zilei, albul zborului
mirarea,
adăpătoarea sufletului ascunsă,
ca un vultur în înaltul visului,
inima.

în leagănul zilei, inima bate,
șoaptă peste șoaptă,
ce uluitoare întâmplare,
ce foșnet, ce noapte, ce sens,
patimă.

în leagănul zilei, cu palmele amândouă
adun apele, vântul, cuvântul
într-un sens diferit, cumva ascendent
ca un cerc petrecut în lumină
absint.

pe-un sărut, inima bate cu patimă
în leagănul zilei,
vântul cade absent.
mâine o vom lua de la capăt… tagent.

îmbrățișare.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

7 thoughts on “în leagănul zilei (îmbrățișare)

  1. Mi-am legănat sufletul în leagănul tău şi cred că a prins aripi că s-a ridicat pe vârfuri şi dus a fost…

  2. Dreptate ai, prietenă codată:
    la astă îmbrăţişare se cere
    multă apă sărată.
    Oceane dintr-un ochi,
    mări din cel’lalt,
    s-ajungă-mbrăţişarea
    în înalt.

Comments are closed.