poezii

sângele (ca o floare atinsă pe gură)

sângelesângele. coborând ca o prăpastie,

ca o lacrimă mare, ovală și bolnavă,

ca o liniște veche,

desculță,

sângele trece, ajunge,

cu repeziciunea lui roșie,

flămândă,

dinspre inimă către marginile toate ale ființei,

dinspre tâmplă.

sângele. ademenind în goana lui fierbinte

întâmplări aproape uitate,

amintirea lui mâine,

într-o dimineață de luni mirosind a zăpadă

a zadă,

sângele trece. rana lui roșie murdărește timpul,

ca floarea ce tulbură aurul câmpului,

ca inima ce în noapte bătând,

alergând,

umple liniștea.

sângele. pe-un pervaz de tăcere și alb

eu las sângelui veștile toate

să te-ajungă departe,

singurătate.

apoi ne vom așeza, picătură cu picătură,

ca o floare atinsă de gură,

sângele ne duce departe.

sursa foto: pinterest

 

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

7 thoughts on “sângele (ca o floare atinsă pe gură)

Comments are closed.