poezii

mai trece cineva pe-aici, prin inima mea (rotund)

mai trece cineva pe-aici

prin inima mea,

numărând depărtările,

ostoindu-și setea

cu sabia unui cuvânt ascunsă

în mâneca zilei.

rotund.

e-atât de rotund în îmbrățișare

și se cobor nopțile-n căușul de inimă roșie,

e-atât de liniște.

apoi adormim amândoi,

ținându-ne de mână,

alunecă zilele din buzunarul spart al timpului

rotund.

mai trece cineva pe-aici,

prin inima mea larg deschisă,

ca o ușă albastră și șuie,

câteodată rotund.

e atât de rotund în inima mea,

sentimente de toate culorile se nasc

și se sting cu fiecare clipă,

ca petalele timide ale unei flori

nenăscute încă.

mai trece cineva pe aici,

prin inima mea ca o catifea

și-n pumnul căuș de lumină,

arzând

e-atât de rotund

tot ce simt pentru tine.

apoi adormim amândoi,

ca două păpuși încuiate în aceeași poveste.

mai trece

sursa foto: salome

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “mai trece cineva pe-aici, prin inima mea (rotund)

  1. Şi dacă nu mai trece nimeni, ce culoare mai are uşa?
    Pătrat, triunghi sau poate doar… o linie neterminată…?

  2. De ce nu culoarea pătrat şi formă cenuşiu spre trist…
    Convenţii şi cuvinte, în loc de simţiri?
    Ne-am lăsat redefiniţi fără voie, parcă…
    Acum mă simt o linie întreruptă.

  3. Printr-o inimă larg deschisă ca o uşă albastră, întotdeauna va fi cineva care-şi va opri paşii să-şi odihnească gândul, să-şi potolească setea…

  4. Eu mai trec rotund pe aici, mai fur un vers, un gând și mai ales observ figurile geometrice. Sunt rotunde mereu, chiar dacă poartă alte măști câteodată.

  5. Şi tot mă plimb rotund, pe-aici, printre cuvinte şi culori, de nu mai nimeresc albastrul acela deschis înspre lume. happy

Comments are closed.