poezii

a destrupare (fiindcă se poate)

a destupare şi-a risipă
de oase goale peste câmpul ud
a sânge risipit în pripă
sub pledul nopții parcă ud. și mut
e rugul stins şi din cenuşă
de-alinturi vechi şi fără rost
când punem sufletului petec şi cătuşă
şi-ntoarcem lumea toată iar pe dos
a descăpăţânare sub rugină,
când tropotul de cai în noi se frânge
a suflet gol, carafă prinsă-n vină,
a moarte parcă iarăşi ninge,
când răscolind în amintire
cu gândul răzvrătit de teamă
pe locul unde-a fost cândva iubire
azi nu-i nimic. pe sub o geană
de zori iscată prea departe
însingurarea râde slut
închide viaţa asta într-o carte
a amăgire, a trecut.

a destrupare şi-a rugină
podele rupte-n paşii morţi
te leagănă iubirea ca pe zaruri
te joacă inima la sorţi.
şi pe sub ceruri râncezite
pe unde anotipuri curg bolnav
ţi-e zâmbetul oprit, concav
şi peste zarul alb al nopţii
te cheamă viaţa, te alungă morţii.
biet clovn atins de nemurire
printre tablouri azi decolorate
te spală azi iubirea de păcate
fiindcă se poate.

te leagănă suflete cu amăgire
păpuşă din cârpe. iubire.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “a destrupare (fiindcă se poate)

Comments are closed.