ce (mai) sărbătorim de crăciun?

crăciuncrăciun. brazi împodobiți, sarmale, cadouri, alergături, claxoane, alergături, cozi, reduceri, plase, liste nesfârșite cu meniuri, oameni, urări copiate de pe internet, sms-uri și, mai nou filmulețe. colinde. alergături, sarmale, fripturi, cozonaci, cumpărături, cadouri. tensiune, nervi, grabă și câte-un gingle bells strecurat pe-acolo.

și mă întrebasem astăzi, citind postarea renatei ce mai sărbătorim de fapt în alergătura asta bezmetică din iarnă, în care prea puțini ne mai amintim să fim mai buni, așa cum zice o vorbă, ori să fim mai generoși, mai atenți ori, măcar atât, mai zâmbitori. ce mai sărbătorim de crăciun? care este semnificația acestei sărbători în care pare să conteze mai mult înălțimea bradului și cea a cozonacului, numărul de cadouri primite ori sarmalele făcute de mama, soacra sau cine s-o găsi prin preajmă? ce mai înseamnă crăciunul când toți aleargă nervoși, în căutarea de ultim moment a cadoului perfect, musai de firmă ori a meniului și mai perfect, în care bucate alese par desprinse dintr-un tablou culinar de mare artă. ce mai sărbătorim de crăciun, dacă în casa în care ești poftit și așteptat după tradiție, ești privit urât, cu ochii la cadoul pe care l-ai adus (e mare? e mic? e de firmă? e corect împachetat?) și în funcție de el ți se servește masa. înghiți cu noduri și-ai vrea să spui: mulțumesc, am mâncare acasă, am venit numai pentru că de crăciun… înghiți și taci. promiți în sinea ta că la anul… deși ar fi suprema încălcare a tradiției, una care se lasă cu dezmoșteniri și renegări ca la ultimii trădători.

când, în goana aceasta mercantilă, am uitat de colindele copilăriei, de bomboanele de pom păstrate ca pe globuri de la un an la celălalt, de poveștile copilăriei și de bucuria aceea simplă care ne însoțea crăciunul, căruia îi spuneam pe ascuns și șoptit sărbătoarea Nașterii? când s-a zorit timpul atât de mult încât ne-am trezit că dincolo de ușă pândește doar liniștea, iar colindătorii care vestesc Nașterea s-au închis pe un cd prăfuit? când am devenit atât de mercantili, atât de singuri printre oameni și atât de săraci?

ce mai sărbătorim de crăciun? unii dintre noi ar spune că bradul, masa, casa, darurile, familia. și aș vrea să fiu bine înțeleasă: ador să fac daruri de crăciun și îmi pregătesc listele cu luni bune înainte. ore în șir împachetez cadourile cu drag și aștept cu emoție desfacerea lor, iar bucuria mea este mai mare atunci când dăruiesc. împodobesc bradul ca în copilărie, amintindu-mi că erau vremuri când poleiam nuci ori făcea ghirlande din hârtie colorată și că fiecare dintre globurile mele de-acum (și-s vreo două sute) are o poveste a lui și un loc al lui. primenesc casa, scotocind prin toate cotloanele și împodobesc fiecare cameră, de cele mai multe ori cu ornamente făcute de mine. pregătesc masa cu drag, cozonăcesc și prăjituresc cu bucuria de totdeauna, pentru că una dintre tradițiile mele este ca în ajun să miroasă a vanilie, brad și sarmale.

dar mi se face adesea dor de copilărie, de bucuriile acelea mărunte, de glasul cald și plin de povești al bunicului care îmi vestea Nașterea, de curtea plină de colindători și de zăpezile nesfârșite. sărbătoresc Nașterea de crăciun și odată cu ea pe cei din familia mea, cărora le sunt recunoscătoare că mă iubesc așa cum sunt și că se gândesc la mine. sărbătoresc prietenia de crăciun și mă bucur de puținii mei prieteni pentru care aș seca mările la nevoie și aș înflori copacii în plină iarnă de-aș putea. și mă doare când văd cum se risipesc toate, cum uităm, cum devine mai importantă burta decât sufletul ori cât de mult contează ce primești decât ce dăruiești.

în sufletul meu ninge. sărbătoarea de crăciun s-a stins cuminte și peste gustul amărui din acest an pun amintirile copilului din mine. ich vermisse dich mit allles worter. contrar obiceiului, în ziua de crăciun am dormit mult. cea care s-a uitat cu interes la cartea junglei a fost maya. happy

18 thoughts on “ce (mai) sărbătorim de crăciun?”

  1. Am prins şi eu cîte ceva din vremurile “acelea”, dar prea puţin faţă de alţii, din cauză de oraş, de… cine mai ştie ce. Mi-e teamă ca ciclul sărbătoririi să nu fi atins deja maximumul, urmînd să coboare vertiginos la zero. Şi atunci nimeni nu va mai sărbători nimic, fiindcă s-au săturat, s-au sufocat de atîta “sărbătorit” în trecutul care încă ne e prezent astăzi. Cam aşa e mersul în toate ale omului. Şi-atunci ştiind că “mai binele” e doar o vorbă goală, cei mai descurcăreţi profită de moment.
    O fi bine? O fi rău? Ce va urma? Cine poate spune cu siguranţă…
    Aşa că facem fiecare ce putem, în primul rînd, din ceea ce simţim a face.
    Tot ce pot eu acum e să-ţi doresc pace în suflet şi să nu pierzi de tot magia sărbătorii. kiss big hug

    Şi-apoi tac, că uite ce dojenitor se uită Maya, de parc-ar spune:
    “Mai baţi mult cîmpii, că vreau să-l ascult pe Moşu’ la saxofon!?”
    Şi nu se face s-o inoportunez pe doamna. winking

  2. he, he! maya se uită urât la domnu’ cu saxofon, dragoș. numa’ ce-i frige un lăbonț cu traducerea ”băiete, te cam întreci cu gluma!” și-ai surprins exact: cumva, cred că mi s-a întâmplat ceva de crăciunul ăsta și s-au dezlipit lucrurile. sad că-n rest, la câte sărbători tot apar peste an și se importă la greu, eu zic că apetența oamenilor pentru ele e bine, mersi. gândește-te numai ce dragobeți și valentini vin fuga-fuga peste o lună și-unpic, apoi mărțișoare și mămuci, ziua mamei, ziua tatălui, ziua zilelor… etc

  3. Deh, dacă Moşu’ nu ştie să se producă precum Kenny G… tongue

    Vine o vreme cînd ni se pune capac la cîte ceva. Poate că nici nu găsim o explicaţie raţională, oricît am căuta-o. Să fie ăsta unul dintre misterele sufletului uman?
    Dar uneori ne revenim după un timp, alteori rămînem aşa, de parcă ni s-ar potrivi mai bine la eul curent.

    Pe mine sărăcia mă ajută să privesc totul cu absolută detaşare. Nu alerg după cadouri, nu stau cu şorţul de bucătărie pe mine zile întregi, nu apelez rude şi prieteni în neştire căutînd să organizez “evenimentul” cît mai bine… Pentru mine toate “sărbătorile” astea sînt inexistente, dacă nu cumva cineva îşi aduce aminte de mine în tot iureşul. În rest butonez, citesc pe ecran, trag de-o cană de cafea ziua-ntreagă şi cînd mi se ia de toate m-arunc în pat, fără speranţe şi aşteptări de la o eventuală nouă zi. Simplu. happy

  4. Eu nu aş mai pleca de aici, chiar dacă din unele rânduri străbate ironia, critica, amărăciunea, cele care ne amintesc de vremurile copilăriei şi bunicii ce nu mai sunt, par să îndulcească tot. Un an nou mai bun, că aşa ni-l dorim mereu pe următorul şi tot ce îţi doreşti! happy

  5. cred că am obosit, dragoș. happy ori mi s-au stins icoanele copilăriei. ori mi-e tare dorul de bunicul…ori mă simt bulversată de atâta grabă și răutate în jur.

  6. ironie, dana? sad e numai dor pe-aici… dor și nostalgie. am avut o copilărie magică, recunosc. cât despre anul ce vine… treaba lui, să vină. singurul lucru pe care îl aștept va dura vreo șapte luni și îmi va ocupa mult timp, dar e ceva dorit de multă vreme, care s-a potrivit acum.

  7. Să vină cât mai repede, atunci, şi să se împlinească şi îndeplinească aşa cum îţi doreşti. Ironie, ziceam, la adresa noilor “sărbători” împrumutate. Cineva te-a supărat, rău… sad

  8. da, cineva m-a supărat rău, asta așa e dana și mi-e ciudă că am permis asta.
    mulțumesc mult. să-ți fie anul blând ca tine. și generos.

  9. o las, vero. să ne fie 2017 cu cuvintele lui sanderson publicate (traduse de tine) și cu povești terminate (ale tale și ale mele). mulțumesc.

  10. Colindători… Anul ăsta nu m-a „deranjat” niciun colindător. Nici grupuri mici, de doi trei țânci, nici grupa mare, de studenți la teologie, care cântau colinde pe patru voci și sunau în scara blocului mai ceva ca la Ateneu. Și am stat numai în casă. Pur și simplu au uitat să vină.

    amintirile mele de Crăciun în copilărie sunt așa de vagi… Miros de cozonaci făcuți de bunica, da, făcut podoabe din poleiala capacelor de lapte și iaurt, da, dar cam atât. Ajunul era seara, târziu, când veneau părinții de la muncă, o masă în cinci, în sufragerie… A doua zi, dacă era lucrătoare, nici n-o simțeam. Ai mei o luau de coadă, dis de dimineață și cam atât.

  11. la noi, renata, au colindat săptămâna trecută, o fanfară de crăciunei și cam atât. a, da, popa a fo’ ieri cu boboteaza, preventiv, se pune? big grin

  12. Ce frumos ai scris despre dorurile tale de acele minunate Crăciunuri ale copilăriei, dragă Psi! Mare dreptate ai! Am pierdut multe din magia acelor ani frumoși…
    Îți doresc din suflet numai bine, sănătate multă și bucurii, alături de cei dragi! happy

    La mulți ani!

Comments are closed.

error: Content is protected !!