poezii

te mai aștept

te mai aștept, ca și cum ai veni

să ne cunoaștem în sfârșit,

să ne împrietenim

ori să fim dușmanii de cruce

ai aceluiași cuvânt.

 

te mai aștept, ca și cum am putea

dintr-o lume în cealaltă să trecem,

să ne rămânem

te mai aștept.

zăpada se așterne ca o uitare

și peste golul rece din inimă

viscolește.

în amintirile mele e frig…

e tare frig,

ca la marginea pământului.

 

 

… copilu’ nost.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

3 thoughts on “te mai aștept

Comments are closed.