poezii

sunt zile în care oamenii mă văd așa cum sunt

sunt zile în care oamenii mă văd așa cum sunt,
cu lacrimile trase pe ochi
ca o căciulă
cu inima larg dezvelită din casa de oase
sunt zile în care oamenii mă aud.
și-atunci,
pe genunchi
îmi crește dintr-o dată mirarea că sunt,
sunt zile în care oamenii mă simt,
mă ating,
muritor renăscut pe pământ
cu un zâmbet sub cușma de lacrimi
iubind.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

16 thoughts on “sunt zile în care oamenii mă văd așa cum sunt

  1. așa vezi tu, din lumea ta, dragoș. la mine în fiecare zi e și ceva frumos, un om nou, un zâmbet. iar astăzi chiar a fost ceva special înainte să scriu. happy

  2. Desigur, doar trăim în lumi diferite. happy În lumea ta, lucrurile şi oamenii se întîmplă, uneori frumos; într-a mea sînt toate desenate, mai mult în imaginaţie şi vechi dorinţe mucegăite, căzute-n spatele dulapului cu NU-uri. winking

  3. heeeei! wwfirst, am să iau toate nopțile acelea ca să le prefac în povești! happy
    te salut și eu cu dor de cuvântul care a fost primul.

  4. Tu ești genul de om care nu lași să se vadă nici zâmbetele, nici lacrimile și te invidiez pentru asta. Dar sunt zile și zile, oameni și oameni; eu te salut cu drag de cuvintele tale…

Comments are closed.