per fumio

parfumul: o haină invizibilă (cum porți un parfum)

parfumulte-ai întrebat vreodată cum ”arată” de fapt parfumul pe care îl porți? te-ai gândit vreodată că tușa aceea care completează ținuta, deși invizibilă, vorbește mult despre tine? te-ai gândit că parfumul este până la urmă o haină invizibilă, a ta, pe care, spre deosebire de celelalte haine, nu o poți împrumuta nimănui? am pornit această scriere parfumată, la doar puține zile după cea în care vorbeam despre parfumul, o alegere personală și dacă nu ați urmărit deja reclama cu care începe această poveste, vă invit s-o faceți. personal, eu cred că reclama la pret a porter (deși un parfum de serie de felul lui, unul low cost) este una dintre cele mai bune campanii de marketing, una care îmbină ideea de lux a croitoriei cu ceea ce este parfumul: o haină invizibilă, acea tușă personală, pe care ne-o dorim inconfundabilă, recognoscibilă și în completare perfectă cu noi înșine.

și dacă, atunci când vorbim de alegere, răspunsul este cât se poate de simplu (alegem pur și simplu ceea ce ne place) atunci când vine vorba de a purta și a simți un parfum, lucrurile par ceva mai complicate pentru că aici intervine experiența, educația care completează- sau ar trebui să o facă- acea intuiție cu care știm să alegem. și-mi amintesc de anii în care parfumul a invadat pur și simplu străzile noastre, după ani buni în care tot ceea ce se găsea prin magazine erau banalele sticluțe ca de farmacie cu apă de lavandă, iar parfumul era considerat un accesoriu de lux, chiar decadent, unul pe care îl puteau purta doar norocoasele care aveau rude și prieteni peste granițele închise. era la modă atunci, în anii 90 ai secolului trecut, samsara de guerlain și îl puteai mirosi la toate colțurile de stradă și la toate orele zilei, iar parfumeriile abia apărute promovau intens parfumul franțuzesc ca pe un etalon al luxului multă vreme interzis. abia mai târziu au venit cei de la procter & gamble cu parfumurile de serie coty pe care le puteam găsi prin toate supermarketurile, la prețuri comparabile cu vechile sticluțe de apă de lavandă de odinioară. chanel, guerlain, givenchy și dior sunt încă și astăzi cele mai promovate case prin magazinele de parfum de la noi, semn că grasse este și astăzi capitala mondială a parfumului, locul spre care a pornit cândva și grenouille, eroul lui suskind. apoi samsara, în esență un mare oriental lemnos, apărut în 1989, a cedat locul altor compoziții, iar străzile noastre s-au ”îmbrăcat” cu multe alte haine. a purta samsara, un parfum prin esență al nopții, la orice oră a zilei mie mi se pare mai mult decât o greșeală, chiar o agresiune. și oricât de mult admir această creație și pe jean paul guerlain, este cu certitudine un parfum de care eu mă țin deoparte. vă reamintiți ce spuneam despre alegeri și culoare? este un flacon roșu. happy despre el, john oakes spunea în cartea parfumurilor: ”dacă îl urmezi, te trezești prins într-o superbă și încâlcită pânză de păianjen. și chiar după ce iese, pe nesimțite, din scenă, amintirea lui continuă să-ți stăruie în minte, amețitoare – e semnul cert al unui foarte mare parfum

cum purtăm parfumul?

a purta parfumul în zonele de puls (încheietură, gât, după ureche ori în zona interioară a cotului și a genunchilor) este deja un fapt binecunoscut. în zonele acestea parfumul pare să se simtă mai bine, se vrea purtat, ba chiar se zice că au o mai bună proiecție. cu toate acestea, este interesant faptul că zona cea mai caldă a corpului sunt axilele. și atunci, de ce pulverizăm parfumul în alte părți de pe corp? în ceea ce privește proiecția, aici ar fi de spus că parfumul este creat pentru a avea o curbă de siaj proprie și o longevitate a lui, iar parfumurile monolitice sunt pur și simplu la fel, indiferent de zona în care se aplică parfumul. o altă ”modă” este aceea de a învălui chipul într-un nor parfumat,  pulverizarea amintind de rutina masculină a loțiunilor după ras ori celebrele conuri parfumate egiptene, la mare căutare în antichitate. și aici trebuie să recunoaștem faptul că părul ”pierde” cel mai ușor parfumul, oricât de mult am aplica. (eu folosesc apă de trandafir pentru păr pentru că am părul uscat, dar știu că mirosul se stinge repede și o mai folosesc pentru ten, ca și loțiune de curățare). și ar mai fi varianta purtării parfumului pe țesături. de altfel marele serge lutens declara într-un interviu că obișnuiește să poarte parfumul pe căptușeala hainelor sale, știind prea bine că țesăturile au calitatea de a păstra -și păta, e adevărat- mai mult timp parfumul decât pielea noastră, al cărei ph poate modifica mult din miros. mouchoir de monsieur și guerlain violette de madame sunt parfumuri care au fost create pentru batiste, amintind întrucâtva de mănușile parfumate de odinioară, acelea care au făcut din grasse ceea ce este astăzi. și mi-ar plăcea, recunosc, să am un parfum purtabil în pomader.

totodată, vorbind despre cum purtăm parfumul, este de reamintit că gestul pe care l-am văzut deseori, acela de a freca locul pulverizat cu mâna este o agresiune asupra parfumului, iar amestecul de parfumuri o adevărată nebunie la care chiar refuz să mă gândesc. de-aș fi parfum aș striga: ai grijă să nu mă strivești! ferește-mă de amestec!

când purtăm parfumul?

așa cum spuneam mai sus, despre invazia lui shalimar, parfumul ca o haină invizibilă are regulile lui de concentrație, de intensitate, care limitează purtarea lui în funcție de anotimp și de ore, ba chiar și de statusul hormonal. și îmi amintesc de parfumul de cireșe al unei colege de birou pe care și-l adusese dintr-o vacanță și care ne dădea bătăi de cap celorlalte, silite să împărțim cu ea mirosul dulceag și tenace, pe care îl reîmprospăta din când în când. uneori, când porți o haină nepotrivită, riști să arăți ca împăratul din povestea lui andersen. și dacă ne gândim că pijamalele sunt haine pentru noapte și dormitor, atunci de ce parfumurile orientale, grele, apar pe stradă, la orele dimineții? oare purtătoarele lor vor să spună că au ieșit în neglije la piață? desigur, sunt și parfumuri orientale care se pretează foarte bine la o ținută de business, dar eu aș alege întotdeauna un floral discret, chiar aerat, mai degrabă o apă de toaletă și cu certitudine nu un extract de parfum pentru zi. cele câteva picături de chanel 5 pe care le purta marilyn monroe se refereau la ritualul ei de seară și cu siguranță că parfumurile gurmande și somptuoase se potrivesc mai bine în tabloul unei cine romantice, decât la plajă. în funcție de anotimpuri, iarna și toamna sunt cele mai generoase cu noi, în sensul că notele calde, tenace, de vanilie, de santal și ambră, de piele și vetiver, tămâie sau mirodenii se simt mai bine în aceste anotimpuri, în vreme ce primăvara se completează cu note florale vesele, cu busuioc și parfumuri verzi. verii în schimb îi plac notele fresh, răcoroase, de citrice sau marine. nuit de cellophane a lui serge lutens, poate fi de pildă o alegere a verii, asta dacă vă împăcați mai greu cu apele de toaletă în genul lui 4711 în vreme ce black orhid- tom ford și chiar noir, pot fi variante pentru serile lungi, de iarnă, iar dacă vă plac condimentele, tot pentru anotimpurile care vor veni, ar mai fi varianta unisex a lui frederic malle- noir epices.

oricum ar fi povestea hainei invizibile, oricum alegem să purtăm un parfum, ideea de bază trebuie să fie aceea că parfumul este un purtător de mesaj și că oricât de mult ne place o aromă sau alta, ea nu trebuie să-i agreseze pe cei din jur. (doar nu le fluturăm poalele cămășilor peste nas). și întrebarea mea pentru voi ar fi: ce vă pregătiți să purtați în toamna ce vine? pentru că, cel puțin calendaristic, de poimâine, ziua când vor fi anunțați câștigătorii concursului psi, vom fi în toamnă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

8 thoughts on “parfumul: o haină invizibilă (cum porți un parfum)

  1. Iar m-ai învâţat ceva. Ce norocoasă sunt că te citesc! Mulţumesc!
    Despre întrebarea de final… nu ştiu, nu mă gândesc. La mine e exclusiv pe bază de miros şi de moment. Nu ştiu să planific parfumurile, nu ştiu să aleg în funcţie de sau de.

  2. mi-ai amintit de o profesoara din liceu care avea un parfum care nu o completa, era de-a dreptul respingator, intorceam capul cand trecea sad .Era un parfum puternic, cu tenta amaruie care isi schimba total mirosul cand il purta ea. Greu sa-i spui unei persoane un astfel de lucru, tine de intimitate…

    pentru toamna nu am planuri , poate doar parfumurile mai puternice vor castiga teren

  3. din păcate da, este cam greu să tragi de mânecă pe cineva care folosește un parfum nepotrivit sau în exces, anca. happy cât despre toamnă, o să vă scriu în septembrie despre câteva dintre lansările așteptate în lunile care urmează, fie că vorbim despre un nou frederick malle, fie că este vorba de parfumeria de nișă (annick goutal a anunțat pentru octombrie lansarea lui tenuee de soiree descris ca un manifest olfactiv al curajului) unde cei de la merchant of venice au scos deja celebrul rose mocenigo, un cântec dedicat vechiului trandafir chinezesc. happy

  4. Știu că există reguli dar parfumul îl porți întâi cu sufletul, dacă eu si el ne simtim în armonie, dacă ăla mă face pe mine fericită, apres moi le deluge, îl voi purta împotriva oricărei reguli.
    PS asta nu se aplică prietenei mele pe care Miracle miroase a pește și care a ruinat total parfumul ăsta pentru mine sau poate tocmai ea face cum cred eu, își trăiește povestea de dragoste cu parfumul ei fără considerație pentru nasurile care se bagă unde nu le fierbe oala happy

  5. regulile, mihaela, sunt doar niște frânghii pe marginea drumului, în realitate fiecare alege după niște mecanisme proprii, uneori chiar dificil de explicat. căci e dificil să explici, de pildă, de ce îți place vanilia la prăjituri, dar la parfum preferi bachelita, gudronul, cauciucul ars și pielea. laughing sunt însă unele derapaje care pe mine mă fac uneori să uit și de politețe. de fapt tu știi, am mai spus, reacțiile mele la miros sunt instinctuale, incontrolabile și de-o sinceritate oribilă, dar una pe care mi-o asum.

Comments are closed.