poveşti din labirint

invers (bătrâna)

zosim îşi puse pirostriile la numai trei săptămâni după ce o îngropase pe bunică-sa, aşa că cele trei sute opt babe bocitoare îşi aruncaseră cât colo vălurile de doliu şi o porniseră cătinel în alai de nuntă, care în baston, care în cârje, după şubrezimea picioarelor.

de când cu înmormântarea, bărbatul spusese oricui îl ascultase că îi promisese babei o nuntă degrabă, dar în realitate cu toţii ştiau, satul era îndeajuns de mic, că o ameninţase cu nunta mai bine de un an, supărat că femeia îi turna mereu prunci bucălaţi şi rozalii, ba pe deasupra şi blonzi ca spicele de grâu, în vreme ce el era negru ca un drac, aşa cum le era de fapt tot neamul.

ameninţare sau promisiune, pentru el era totuna şi îşi alesese deja mireasă nouă, o bătrână uscată ca o scrumbie, tăcută şi neagră. o ochise el dintr-o privire pe când o petreceau pe bunică-sa printre bocitoare şi mulţimea de gură cască.

a, da, bunică-sa! prima oară când el o ameninţase, bătrâna, ca un pergament de subţire, se făcuse că nu-l aude, numai că noaptea, în pat, zosim îi şuieră iarăşi la ureche:

– am să-mi iau altă nevastă, babo!

bătrâna nu spusese nici atunci nimic, dar pe când îşi pieptăna pletele puţine şi lungi, a doua zi, tresări cu spaimă: o şuviţă de lângă tâmplă i se înegrise peste noapte. apoi, cu fiecare zi şi fiecare ameninţare, apăreau alte şi alte şuviţe negre, până când pe sub broboadă se ascundeau tot mai greu două cozi zdravene, prinse în creştetul capului.

zosim văzu şi el schimbarea, dar nu făcu nicio remarcă, mulţumindu-se cu atacurile lui nocturne, aşa că în curând au apărut şi alte semne. mai întâi se neteziră ridurile din jurul ochilor, apoi chipul întreg al bunicii se lumină ca al unei femei coapte sub focul iubirii şi, la capătul câtorva luni bune, femeia arăta ca o fetişcană motiv pentru care refuză să mai iasă din camera unde o mutase nepotul său care se bucura acum de unul singur de dormitorul conjugal. femeia ieşea rar, numai noaptea, în grădina casei, acoperită toată de o mantie lungă.

zosim încetă cu ameninţările, dar procesul de întinerire, odată început, nu se mai opri decât atunci când bătrâna ajunsese un bebeluş. muri într-o seară, pe când el nu era acasă, sufocată cu un os de pasăre pe care îl înghiţise din greşeală. nepotu-său o îngropă cu mare fast, potrivit datinei, sub prunul din curte. la cât de mică rămăsese, lemnele de incinerare i se păruseră o risipă, în ciuda vociferărilor bocitoarelor care aveau astfel mai puţin de jelit.

şi iată acum, în curtea mare, unde prunul înflorise deja, un alt alai, de data aceasta de nuntă. o mulţime de curioşi şi de babe, iar sus, pe treptele scăldate în lumină, îmbrăcată în alb, bunica cea nouă tresări: pe tâmpla nepotului apăruseră peste noapte câteva fire argintii.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

17 thoughts on “invers (bătrâna)

  1. Benjamin Button la feminin. Povestea e totuşi tulburătoare iar misterul persistă.
     
    Mă frămîntă totuşi o dilemă: să-mi găsesc o “bunică” precum cea din urmă sau, dimpotrivă, o “cruditate”, ca să mai întineresc şi eu oleacă? Oare cum or funcţiona minunile astea? C-apoi a mai fi fo lună şi-un pic să păşesc în juma’ de secol de existenţă irosită în deşert şi parcă-i păcat de viaţa asta să n-o fi trăit-o de-adevăratelea…

  2. de la benjamin button, dragoș, știu doar titlul filmului. cum încă prefer să citesc, l-am tot lăsat pe lista ”de văzut” până când am șters-o și pe ea din minte. deci e cam greu să-ți dau tocmai eu sfaturi, apropo de ziua din iulie. big grin

  3. Eh, filmul e doar o diluţie a poveştii scrise de tine mai sus, doar că e cumva… invers (adică el întinerea, nu ea) şi nu are continuarea cu inversarea rolurilor ca la tine. Deci nu cred c-ai pierdut nimic – asta dacă nu eşti fan Brad Pitt, desigur. big grin

    Cît despre dilema-întrebare, era retorică, mna, că numa’ tichie de mărgăritar nu-mi trebe amu. laughing

  4. brad pitt? neee… laughing deci mă-ncred în tine și renunț iar la listă, că sigur uit să-l văd. cum îmi plac mie filmele, ca la câinuri lanțul.. laughing

  5. Recunosc spăşit – ca un cîin înlănţuit de vremuri ce sînt – că de cînd mi-a murit imaginaţia mi-e mult mai la îndemînă s-o îngurgitez deja mestecată pe-a altora, deşi uneori mi se pune-n gît. happy
     
    Lista e a ta, dorinţa şi voinţa aşişderea, aşa că fiat volontas tua. winking

  6. Ba de la vremuri, m-aş încumeta să spun.

    Ca să ieşim din cîinărie: dă-mi şi mie un sfat, te rog, cum să-l scap pe ăsta micu’ (şi pe mine totodată) de purecăraie, că de-o vreme nu mai e negru cu alb ci negru ca dracu’… de pureci, de pe unde umblă toată noaptea. sad Numa’ că-mi trebe o soluţie care să nu implice cumpărături, că din ăia patru lei cincizeci rămaşi în buzunar nu prea am ce să iau – cel mai probabil o să-i iau lui o pungă de gheare ori de gîturi, că io oricum pîinea n-am la ce-o mînca.

  7. singura soluție de-o știu eu pentru scăpat de paraziți a cupilului din dotare (eficientă adică) este frontline, fiolă. sprayurile sunt praf în vânt și altceva eu refuz să folosesc. dar e mai mult de 4 lei. unii mai folosesc și zgărdițele antiparaziți, însă acelea sunt mai puțin eficiente și cum piticul tău hălădiue pe coclauri, zgarda e chiar riscantă că se poate agăța în ea.
    dacă ajung astăzi pe la vreo farmacie veterinară îți iau eu și trimit.

  8. De zgardă ştiam şi eu că e periculoasă, deşi ar fi un bun indiciu că nu e un vagabond – poate aşa ar scăpa de loviturile unor bestii umane (mi-a venit acum cîteva zile cu noada umflată rău, nici acum nu i-a trecut, abia mişcă coada). sad
     
    Nu te deranja atît pentru fiola aia, e mai mare daraua decît ocaua, zău. Dacă nu aflu alte soluţii o s-o sun pe mătuşă-mea ori dau pe la maică-mea cînd mi-oi mai reveni, poate-o avea vreuna cîţiva lei în plus.
     
    Cineva mi-a zis de petrol lampant, tamponări în zonele inaccesibile (bărbie, ceafă) dar nu sînt sigur. Aş putea ruga pe cineva să-mi ia de la benzinărie, n-o fi scump o litră, acolo.

  9. calmează-te cu petrolul ăla, doamne feri. cât despre zgardă, astea-s mai rigide decât cele obișnuite (textile) și sunt cam inutile, adică după ce dai zgarda jos, reapar mușterii. te-anunț când am obiectul, oricum trebuie să-i iau și eu momoaței, eu aplic preventiv, la începutul verii și are eficiență cam 6 luni.
    dacă totuși vrei să-i pui semn distinctiv, caut eu zgarda cu care era să se înnoade maya și ți-o trimit, dar…

  10. Păi şi copchiii, pe vremuri, se dădeau cu gaz în cap ca să scape de păduchi – de ce n-ar merge şi la copchilu’ meu, mă gîndesc…? Că i-am tot dat şi cu insecticid (concentrat, de era să dea colţu’, bietu’!), şi cu macerat de Untu’ Pămîntului (la umflătura aia da’ şi sub bărbie unde-i Comitetul Central al Puricilor) şi le-a lins de parcă erau miere. Acu’ dac-o linge şi nişte gaz – mare scofală! tongue big grin
     
    Glumesc io da-s îngrijorat, c-a slăbit de vezi prin el şi azi a zăcut blană ore întregi (ceea ce nu m-a deranjat deloc, c-am putut găti ciorba liniştit).
     
    Deh, dacă n-am avut la viaţa mea miorlăitor propriu şi personal (nu spun povestea aceea de demult care m-a traumatizat) n-am habar ce şi cum să procedez, iar mijloacele lipsă mă cam împiedică să am grijă de el aşa cum aş vrea. Da’ mă întreb oare pe unde a ajuns să umble de s-a umplut de gîngănii, că de aproape un an de zile de cînd e la mine n-am avut asemenea probleme. Hm, poate ar trebui să-i pun un microcip şi să-l urmăresc prin GPS (poate aşa aflu şi cine-a fost bestia care l-a lovit sau l-a tras de coadă să i-o rupă).
     
    Ce-ar fi să-i tatuez adresa şi numărul meu de telefon pe braţul drept, ca semn de recunoaştere? big grin

  11. pentru simplul motiv că nu tot ce-i bun pentru om e bun și pentru pisică, bre. te urechez! sad
    cât despre paraziți, nici nu trebuia să umble pe undeva, se fac de la praf, căldură ori s-a sfătuit ceva mai intens cu vreun purtător…

  12. Cu vreo purtătoare, poate, că doar nu insinuezi c-ar fi… whistling big grin
    Bine, mi-a venit el de multe ori zgîriat la nas, la ochi, după urechi, pe gît etc. da’ nu cred c-a stat “la sentiment” cu indivizii respectivi ca să facă schimb de “chiriaşi”.
    De fapt naiba ştie ce şi cum, da’ uite că mi-am găsit motiv de griji în plus, că nu-mi ajungea să stau cu teamă în fiecare seară unde-o fi şi ce face.
    Greu e să fii părinte! sigh

Comments are closed.