advertorial

nomasvello- confesiuni aproape de final (c)

în luna mai a anului trecut începeam să scriu povestea mea cu nomasvello pe acest blog plin de metafore (și pe alocuri de parfum) și poate părea ciudat unora faptul că mă încăpățânam să scriu aici despre ceva din sfera preocupărilor ceva mai intime ale unei femei. prejudecățile ne învață să ne abținem de la a ne arăta cu maioneza în cap și ceara pe mustăți chiar și acelora cu care împărțim mai mult decât efuziuni sentimentale, potrivit sintagmei la bine și la rău, de la o chenzină la alta și de la un credit la celălalt. plus de la o ședință de epilare la cealaltă aș spune… numai că despre sacrificiile pe care obișnuim să le facem de dragul unui ten impecabil, de dragul unei siluete de invidiat și de dragul convențiilor care spun că părul femeilor crește numai și numai pe cap, se vorbește puțin sau deloc.

în viața noastră de zi cu zi, preocupările privind epilarea, curățarea, îngrijirea sunt ținute după perdea și șoptite doar la șuetele cu prietena cea mai bună, asta dacă avem totuși curaj. așa se face că multă lume încă privește cu sceptism epilarea ipl ori știe prea puțin despre tratamentele faciale pe care le oferă nomasvello (eu am aflat despre tratamentele faciale doar după ce am devenit clienta lor și știu acum sigur că pe partea de probleme cu acneea sunt foarte buni prin rejuvenarea facială). și, când am început să merg la salonul deschis la brașov în urmă cu un an, cred că toată lumea aștepta să vadă rezultatele mele, crezând cumva că efectele trebuie să se vadă instantaneu și să dureze veșnic. trăim într-o lume nebună, grăbită, ne lipsește răbdarea și invocăm mereu motive pentru care amânăm să facem ceva (vechea poveste cu timpul și banii). citim advertoriale înscrise în concursuri și ne prefacem că ne plac doar pentru că cei ce le scriu ne sunt într-o oarecare măsură apropiați și cu toate acestea suntem atât de puțin informați. serialul meu nomasvello se dorește a fi mai degrabă o informare, poate va fi de folos cândva, cuiva, așa cum mi-au folosit și mie scrierile altora pe acest subiect. când am pășit prima oară la nomasvello brașov, pe 19 mai, anul trecut, eu știam cu tărie câteva lucruri: că eficiența lor este dovedită în ceea ce privește epilarea cu lumină intens pulsată, că sunt lider mondial și că încercasem toate prostiile posibile până atunci, fără niciun fel de rezultat.

”idealul meu în viață e femeia cu mustață”. sunt vorbe pe care le auzi aruncate foarte des. atât de des încât ajungi să crezi că bunătatea oamenilor este doar o aparență. glumă-glumă, dar cruzimea depășește gradul de suportabilitate al unei femei care suferă de pilozitate accentuată, de foliculită ori- și mai rău- de hirsutism (două din opt femei suferă de așa ceva). ce ziceam mai sus? a, da! potrivit etaloanelor de frumusețe, la femei părul crește numai și numai pe cap, acolo e bogat, ușor de coafat și cu super volum. în rest piele de mătase foșnitoare și moale, mai ceva ca pielea de bebeluși. de la natură sau de la ceară? un văl de tăcere se așează peste orice posibil răspuns, deși istoria ne arată că preocupările privind epilarea, fie ele de ordin religios sau medical, datează din antichitate.

epilarea cu ață, cu zahăr, cu dinți de rechin ori amestecuri abrazive pe bază de arsenic sau var nestins- făcute în casă- sunt astăzi metode parțial uitate. ca și în parfumerie, chimia și-a făcut datoria inventând metode mai mult sau puțin dureroase, iar aparatele de epilare au evoluat numai în ultimii 20 de ani, foarte mult. partea cu aparatele ar putea părea chiar comică acum, dar în urmă cu 20 de ani știu că epilatorul cu arc era un instrument de tortură pe care și eu mi l-am achiziționat și pe care l-am aruncat cât am putut de repede. și astăzi, privind în urma celor zece ședințe de epilare cu lumină intens pulsată la nomasvello brașov, îmi spun doar că prostiile și greșelile făcute cândva de fiecare dintre noi, le-aș fi putut evita. de pildă aș fi refuzat oferta ”tentantă” a cosmeticienei care mă chinuia cu talent, de a încerca epilarea cu ceară pe față. pe-atunci eram copil nătâng în căutarea propriei frumuseți și mă gândeam că inesteticul puf va dispărea așa, cât ai zice harșt. evident că ceara a făcut mai mult rău decât bine și m-am trezit în scurt timp cu fire de păr dur și gros, închise la culoare, vizibile sub fondul de ten. ba mai mult, rădăcinile se activaseră urât de tot și eu mă aflam dintr-o dată la milioane de ani lumină de idealul de frumusețe. cam așa am încăput pe mâinile unei doamne doctor dermatolog din oraș care mi-a promis marea cu sarea și un ten neted, de pulpă de căprioară fugită de-acasă. da, ca fugită de-acasă și marcată cu fierul roșu arătam după ședințele de epilare cu laser. iar efectul, după aproape doi ani, era acela că mergeam cu capul plecat pe stradă și că penseta și oglinda cu lupă erau în permanență în buzunarul meu. laserul? probabil vreun aparat second hand, luat de cine știe unde.

este ușor să râzi de o femeie care a făcut cândva alegeri neinspirate ori care chiar suferă de o boală (prostia în cazul meu). știu, pentru că mi-am primit porția de multe ori, de prea multe ori din păcate. am tânjit de multe ori să fi fost blondă ori să fi avut mai multă minte cândva. ca să scriu cuvintele acestea am lăsat să treacă aproape un an, timp în care mi-am adunat tot curajul pe care îl pierdusem deja, ca și speranța. poate că de-aceea am și scris toate aceste postări despre nomasvello, mai mult pentru mine, ca să îmi amintesc astăzi că a meritat tot acest drum, toată această perseverență, toate ezitările și răbdarea picurată cu greu și zâmbetul. zâmbetul pe care l-am primit în dar la fiecare ședință de epilare ipl, un zâmbet plin de încredere. acel zâmbet nomasvello care m-a ajutat de fiecare dată să merg mai departe. este ușor să găsești motive cum ar fi lipsa de timp ori de bani (știu, o ședință de epilare costă 30 de euro, dar aduce mult mai mult raportat la timp) ori alternative de tot felul. m-am întrebat și eu dacă epilatoarele de uz casnic cu lumină intens pulsată sunt eficiente- deși știam răspunsul dinainte- ori dacă aș putea găsi alte variante, dar este fix ca și cu gimnastica în cura de slăbire: acasă eficiența este zero pentru că mintea găsește mereu motive să amâni. pentru ca ceva să aibă rezultat trebuie să apelezi la un profesionist (care îți poate spune printre altele care ar fi contraindicațiile și să renunți la medicamente în ziua de epilare) și trebuie să fii cu adevărat dispus să ieși din zona de confort. și să respecți niște reguli.

în plus, fetele de la nomasvello au fost pentru mine niște antrenori ai răbdării. deși mi-o impusesem chiar eu, alături de ele a fost mult mai ușor să aștept, să arunc oglinda cu lupă și să îmi zâmbesc mie însămi. și pentru că vara bate curând la ușă, mai aveți timp să profitați de oferta lunii aprilie: patru ședințe epilare definitivă și/sau rejuvenare facială = 432 lei reducere 20%. o puteți obține sunând la numărul de telefon: 0744.582.028 pentru că la nomasvello, frumusețea se îngrijește.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “nomasvello- confesiuni aproape de final (c)

  1. Si eu fac parte dintre cele care evita sa vorbeasca deschis despre epilare. Nu stiu de ce mi-e atat de jena de subiectul acesta. La SuperBlog, cand am avut parte de proba cu ipl, zici ca mi-a dat cu ceva in cap happy

  2. avem pe undeva, ioana, niște prejudecăți, niște cutume pe care, prin prisma epilării, eu le consider păguboase, de parcă toate ne-am născut cu piele de catifea și fără pic de păr, cu excepția celui de pe cap. realitatea este însă că facem tot felul de alegeri, unele greșite, iar oamenii din jur sunt necruțători. și, în disperare, ne afundăm și mai tare în alegerile noastre proaste. pe mine m-au ajutat articolele despre nomasvello găsite pe bloguri, ba chiar și un articol scris de un bărbat care explica eficiența (sau mai degrabă ineficiența) aparatelor cu laser apărute peste noapte, pe la toate colțurile de bloc, așa că atunci când a fost deschis salonul la brașov, m-am înarmat cu răbdare și am respectat cu strictețe ce mi s-a spus. și, spre deosebire de aparatele de utilizat acasă, știu sigur că în cazul meu intensitatea luminii a tot crescut, de la o ședință la alta, iar atunci când am început procedura pentru picioare, am constatat împreună cu domnișoara de la salon, că am pielea mult mai sensibilă și că trebuie să pornim de la o intensitate mult mai joasă. cu certitudine că mi-aș fi tras singură niște arsuri dacă mă ”luminam” singură, cine știe cu ce efecte.

Comments are closed.