despre oameni şi poveştile lor

anti fumat sau anti ipocrizie?

am să spun din capul locului că în ceea ce privește legea anti-fumat, deși sunt fumătoare, departe de mine să zic că legea- existentă prin multe alte țări pe unde m-am plimbat mai cu trebi, mai cu vacanțe- este ceea ce s-ar numi o lege dură, greu de aplicat ori oprimatoare.

problema s-ar fi putut rezolva fără să fie necesară schimbarea ceieilalte legi (care prevedea spații de fumat)- și care se aplică cu succes prin austria, de pildă- dacă am fi aplicat fiecare dintre noi câteva reguli de bun simț. numai că bunul simț și responsabilitatea sunt pur și simplu niște noțiuni abstracte, ne plac, facem construcții logice și insurmontabile cu ele, dar cam atât.

este mult mai simplu să iei totul personal, chiar și o amărâtă de glumă, este mai ușor să crezi că ai drepturi și că responsabilități au doar ceilalți, că doar mirosul de usturoi- umblă vorba prin târg- se trece cu periaj temeinic. realitatea este însă cu totul alta:  lumea ar fi un loc mai bun dacă am fi cu toții mai responsabili și mai atenți la ceea ce se întâmplă pe lângă noi. lumea ar fi un loc mai frumos dacă dincolo de anti fumat am avea și legi anti ipocrizie.

fapt: în chiar prima zi de când legea anti fumat a intrat în vigoare, căutând un loc de sorbit cafea prin piața sfatului am văzut un tablou deloc plăcut. deși era frig și bătea vântul tăios (peste zi se tot îndemnaseră niște fulgi cu ploaia) doi tineri părinți se încăpățânau să-și soarbă cafeaua pe terasă, pentru a putea fuma. alături de ei, copilașul de vreo doi-trei ani era înghețat de frig. ca fumător mi-am spus în gând că acel copil merita cu prisosință un loc mai cald unde să stea. ca fumător ce sunt, eu am decis că discuția cu interlocutorul meu era mai importantă, fapt pentru care am amânat fumatul pentru când am ajuns acasă, după vreo trei ore. oare părinții acelui copil s-au gândit măcar o clipă la acest aspect? oare dacă toți cei care s-au simțit sufocați de fum atunci când mergeau cu copiii la restaurant, ar fi renunțat să-și aprindă țigările, ar mai fi fost nevoie de o nouă lege anti fumat? și dacă toți cei care dețin restaurante și cafenele ar fi aplicat vechea lege anti fumat, mai era nevoie de una nouă? (da, locuri special amenajate, aerisiri adecvate și chiar interdicția de a intra în bar cu copiii sub opt ani de la o anumită oră în sus).

pe rețelele de socializare se pot citi mesaje care mai de care mai înflăcărate. oamenii sunt într-o tabără ori în alta, înverșunați, serioși, puși pe războaie de parcă cea mai mare problemă a lumii s-ar rezolva cu această falsă vânătoare de vrăjitoare. din fericire, acest blog este lipsit de importanță. pe-aici e doar părerea mea și mi-o asum în egală măsură în care îi asum viciul. eu voi continua să fumez, respectând o lege care se aplică în multe alte țări. tu îți vei asuma ipocrizia?

fapt: în a doua zi de când se aplică legea o femeie oarecare, străină mie, mi-a strigat în față, aproape cu bucurie: ”nu mai aveți voie să fumați de ieri!” și da, chiar fumam, într-un spațiu în care legea permite asta, pe stradă, așezată pe o bancă, în timp ce-mi verificam niște mesaje. replica mea a fost una dură, iar cei care mă cunosc bine au fost șocați când le-am povestit. pentru că limbajul meu uzual este lipsit de injurii. și oricât aș vrea să justific ieșirea mea, știu aș fi putut să tac. sunt fumător și îmi asum viciul. cunosc legea și o voi aplica. aici sau oriunde în lume. dar ipocrizia mâncătorilor de usturoi îmi displace și o voi sancționa de câte ori pot. pentru că pot. sunt fumător, dar sunt un om mai bun și cu certitudine mai responsabil decât un bețiv care se urcă la volan. și mă lasă fix rece falimentele barurilor sau restaurantelor ori alte argumente apărute recent. ca fumător, eu mi-am ales în propria casă un singur loc în care fumatul este permis, chiar și musafirilor. este o alegere făcută cu foarte mulți ani în urmă, fără a fi necesară o lege anti fumat pentru asta. ține de asumare și de responsabilitate.

de fapt tot ce am vrut să scriu astăzi este că am citit și mi-a plăcut teribil scrierea lui răzvan t coloja pe care o găsiți pe facebook. restul e fum. și usturoi. apropo, vedeți că miroase.

și mă duc să-mi aprind o țigară.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

30 thoughts on “anti fumat sau anti ipocrizie?

  1. Legea este lege. Dar nu pot să nu mă simt discriminat, tocmai pentru că se aplică măsuri diferite pentru viciu. Aș fi vrut să putem beneficia, noi fumătorii, de locuri rezonabile pentru fumat, așa cum am și acasă, unul singur ca și tine. Cu respectarea unor norme de sănătate, chiar dacă viciul acesta nu este sănătos. Aș fi vrut să fiu respectat ca om, chiar dacă am un viciu, așa cum sunt respectați și alți oameni, cu viciile lor cu tot.

  2. care respect, mugur? judecând după reacțiile unora suntem cel puțin criminali. sad
    eh, voi merge deloc la restaurant, oricum mergeam foarte rar. și oricum evitam să fumez când erau copii prin preajmă. dar atacurile astea… pfff…

  3. Ai dreptate! “Mirosurile” din jurul nostru sunt de tot felul şi toate par să atenteze la sănătatea (nu numai fizică) a fiecăruia din noi, fumător sau nu. Regulile de bun simţ trebuiesc respectate de toţi, ca şi legile, dealtfel. happy Mi-a plăcut mult şi mie scrierea despre care zici.

  4. l-am descoperit relativ recent pe răzvan, dana și este o încântare pentru sufletul meu. păcat doar că în vânătoarea asta de-a arătatul cu degetul și de-a vrăjitoarea albă (sau neagră, după caz) uităm de omenie. sunt profund scârbită de tot ce văd. profund.

  5. La noi cand nu se aplica si respecta o lege (aia care prevedea spatii separate pt. fumatori si nefumatori) se gasesc niste asa zisi parlamentari sa faca o alta cat se poate mai tembela.

    P.S. Acum cinci ani am renuntat la fumat dupa patruzeci de ani de tutunit, dar asta nu ma impiedica sa spun despre actuala lege ca e o tampenie.

  6. tâmpenie sau altfel spus, petre, e o lege care se aplică prin mai toată europa. ne va face mai responsabili? deocamdată suntem mai degrabă înverșunați. vânăm fumuri…

  7. Noi demolăm sănătatea publică, se pare. Ce mai contează că sistemul de sănătate este pe butuci?
    Homosexualii, spre exemplu, sunt primiți “cu surle și trâmbițe” peste tot, cu tot cu viciul lor, căci ei nu dăunează societății. Noi, nu. Drept este că homosexualitatea pare a fi de-odată cu lumea, iar viciul nostru a apărut ceva mai târziu.
    Ai dreptate, nu era nevoie de o nouă lege, ci doar de respectarea celei vechi. Am fost la o nuntă, într-un local de fumători, dotat corespunzător. Te rog să mă crezi că nu se simțea fumul de țigară decât în imediata apropiere a celui care fuma în acel moment. La două scaune distanță nu mai sesizai nimic. Se puteau înmulți regulile pentru încăperile de fumători. Atunci ar fi fost alegerea nefumătorilor de a merge alături de noi, în camera de fumători, sau alegerea noastră de a nu fuma. Exista dubla alegere posibilă. Asta numeam eu respect pentru om. Alternativa, care nouă nu ne este oferită.

  8. mugur, ideea e că legea asta este aplicată deja în multe țări. ideea este că natura umană, că omul în sine, se pricepe teribil să ocolească regulile. de-am fi fost mai responsabili, dezastrul din colectiv ar fi putut fi evitat. știu ce spui, ai și dreptate. eu am mers cu comparația strict pe alt viciu: alcoolul. prin comparație un șofer fumător pare să fie mai nociv decât unul beat. dar chiar este?
    cât despre homosexuali, aici eu aș spune că orientarea sexuală este departe de a fi viciu, este cu totul altceva, că suntem de acord ori ba. pe vicii se pun taxe, acciza pe tutun este una dintre cele mai aducătoare de venituri la bugetul de stat (aproape trei miliarde de euro anul trecut) de unde și faptul că viciul este legal (cine să-și permită să se lipsească brusc de atâta bănet), dar manifestarea lui limitată legal. eu sunt de acord că fumatul în spitale, grădinițe ori locuri de luat masa sunt nepotrivite, dar mă strânge de gât prostia oamenilor care și-au găsit în noi, fumătorii, o nouă vrăjitoare.

  9. Ai dreptate, homosexualitatea reală nu este viciu, cum eronat am spus eu, însă aduce daune societății, prin “puterea exemplului”, care aduce cu sine viciul. Eu o adusesem în discuție doar ca exemplificare pentru discriminare.

    Sunt de acord cu taxa pe viciu, dar, dacă tot îmi iei banii… Și dacă tot i-ai luat, aș vrea să văd ce spitale s-au înființat cu ei, ce terapii au fost finanțate din acești bani. Oare vom afla vreodată?

  10. Deși sunt fumătoare nu consider legea asta ca fiind împotriva mea. Este o lege, am mai dat nas în nas cu ea și în alte țări, o voi respecta. M-a deranjat și mă deranjează însă acea vânătoare de vrăjitoare. Și faptul că nu ne înghesuim să respectăm legile în general, dar pentru asta unii au făcut o adevărată pasiune. Cum ziceai la mine pe blog? Mai încet cu usturoiul… happy Mi-a plăcut teribil și cred că este rezumatul perfect al cruciadei în plină desfășurare.

  11. Discuţiile sînt futile după.
    Iar oamenii, cu cît mai multe legi cu atît mai răi şi îndărătnici.
     
    Care e, de fapt, scopul atîtor mutări pe tablă? Vom afla şi ne vom cutremura.

  12. Sunt de acord cu tine.
    Cu sau fara legea antifumat nici eu nu suport mojicia! Bine a zis cine a zis “bunul simt e ca deodorantul. Cei care au cu adevarat nevoie de el nu prea-l folosesc”.

  13. Ăştia care au scuipat pe unde au apucat tot felul de abjecţii despre noi, fumătorii, sunt mult mai periculoşi la scală largă decât fumul unei ţigări. Dar cine să înţeleagă asta? Acum suntem noi ţinta lor deşi pe cuvânt dacă înţeleg de ce. Mâine… cine ştie? Vom mai vedea.
    Hai la o pipă, dau cafea caldă winking
    P.S. La mine acasă, balconul e loc de fumat. Oare vecina de palier e îndreptăţită să mă reclame că intră fumul de la mine la ea? 🙄

  14. poate ai să râzi, potecuță, dar au apărut deja reclamații între vecini pe motiv că fumul… sad
    am devenit, cumva atât de toxic, vindicativi, răzbunători, mereu împărțiți de-a dreapta sau stânga unui lucru. și îmi pare că tot mai mult, mai rău, mai greu…

  15. și pe mine tot vânătoarea cu usturoiul de gât mă oripilează, sonia. ai citit scrierea lui răzvan coloja? e savuroasă și deopotrivă tristă.
    în rest, eu cu ieșirile prin crâșme oricum eram mai răruț, așa… pot ieși afară, ba chiar îmi amintesc că bârfele outside de pe la botezuri sau nunți sunt mai savuroase. tongue

  16. Am citit, psi… Și acum, după ce am citit și că se pregătesc nu stiu ce amendamente, sunt și mai nervoasă. Facem legi ca să avem ce desface. De ce nu gândesc oamenii ăia de la început? Teoretic de asta i-am ales.
    Cât despre crâșme… și eu răruț. Iar la evenimente sunt la muncă, țigara pe locul doi. happy

  17. păi e distractiv așa: orice lege cu amendamente și cu modificări de n luate câte k. eu aș propune să lase legea cum este și să iasă și ei pe trotuare la țigară. ar mai lua și pulsul străzii cu ocazia asta. hee hee

  18. psi a spus aici :
    judecând după atentatele de astăzi, drago& ar cam trebui să ne clătinăm. chiar zdravăn.

    Păi doar chestiile astea nu se întîmplă degeaba, există întotdeauna cîte un “ceva” pe care nu l-am înghiţi altfel decît dacă ne sperie cu bau-bau. Şi desigur că vom afla numai “după”, cînd totul a devenit “legal” – ca şi asta cu fumatul şi multe, multe altele. sad

  19. Hm, interesant că funcţia blockquote transformă tot textul în majuscule. Cred că va trebui să porţi o discuţie cu cine are grijă de tema blogului. happy
    (eroarea cu & în loc de ş îmi aparţine, din neatenţie)

  20. Anti-patici! Cam asta! De parcă bășinile copiilor aduși la restaurant de părinți, când și le vântură alergând printre mese, nu ar fi noxe. De parcă sunt obligată să le înghit balele și mucii și sânii scoși la promenadă, și unghiile roase și mirosul de ciorbă da’ nu de la ce e în farfurie! De mai multe, da’ mi-e lene să le scriu. Dar aș fi mai scris de parcă aș fi fost cu tine pe bancă când a trecut duduia aia cunoscătoare de legi, da’ necitite.

  21. cred că ai tu mult timp liber, dragoș. happy dar o să întreb un prieten care se pricepe (oricine se pricepe mult mai bine decât mine)

  22. O, timp liber am berechet, dreptu-i, da’ uneori aş prefera să-l folosesc altfel decît să încerc să repar ce-i stricat din nu’ş ce motive. winking Adicătelea, dacă n-ar fi fost dezactivată ierarhia comentariilor, ca să se ştie precis cine cui răspunde evitînd confuziile, n-ar mai fi fost nevoie de a cita comentariul. cool
     
    Dar acum dacă tot s-a întîmplat – şi ştiu cît de “dragi” îţi sînt majusculele – n-ai de ales decît fie să-mi interzici categoric folosirea citării fie să chemi “oamenii de la Minolta” să modifice tema. tongue big grin
     
    Sau ai putea, mai simplu, să iei poziţia “je m’en fiche”, că tot e la modă. winking
    Iar eu aş putea să încetez a bate cîmpii, nu? laughing

  23. Cu toţii avem timp, atît cît ne este dat pe lume, numai că prea mulţi sînt obligaţi să şi-l consume, de prea multe ori împotriva voinţei lor.
    Iar eu, din păcate, nu mă pot obliga pe mine însumi nici măcar să-l consum pe ceea ce-mi place şi pot.

  24. E urât și jenant, cum să-ți strige așa… bun simț și responsabilitate, cu asta ai spus totul.
    Oricum vine căldurica și e frumos la terase happy

  25. după cum e legea, hapi, vor fi și trase unde va fi interzis fumatul. dar ne rămâne răutatea gratuită, ipocrizia… ohoo, de-astea avem din belșug. happy

Comments are closed.