poezii

câte (va versuri în absența iernii)

câte tăceri se-ascund sub cer nătâng
și câte începuturi plâng și-arzând
câte lumini te cheamă și te vând
când moare iarna asta pe pământ.

câte-ntâmplări mai fumegă pe zări
și câte stele-flori ți-s pe mirări
când colbul tâmplei se preface-n nori
și când mai plouă alb, ninsori.

când moare iarna asta pe pământ
și începuturile ard și plâng
te cheamă nopțile, te vând
tăcerile cu chipul lor nătâng

și fumegă mirări pe zări
și stele-flori se mai ascund în nori
când plouă alb, cu întâmplări
pe nicăieri, pe dor, pe sori.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

4 thoughts on “câte (va versuri în absența iernii)

  1. De mâine o să-ţi ningă alb
    Ca florile de măr cu tenul dalb… =D
    … cel puţin aşa spun meteorologii… happy

Comments are closed.