poezii

când vulturii trec prin sângele meu

când vulturii trec prin sângele meu,
când se adună norii în iadeșul nopții,
când tulbură vântul oboseala aceasta
cu chip de zâmbet sau rânjet.

când vulturii trec prin inima mea,
bucăți sfâșiate de vis fluturând,
când mătură vântul mirarea aceasta
cu chip de copil sau de plânset.

când vulturii trec pe sub coaste urlând
ca într-o agonie surdă, ca-n moarte
îmi tremură cald, se prelinge pe oase
noaptea cu chip de argint ca un bocet.

când vulturii trec alb și rotund,
sus peste ceruri de foc, colorate,
când moare în mine o singurătate
cu chipul prelung, ireal, de ascet.

când vulturii trec prin sângele meu,
prin inima mea, pe sub coaste arzând,
mă frânge mirarea și-n noapte căzând
ard și mă sting ca un vers pe-un caiet.

când vulturii dor ca un rânjet de cruci
pe care mai dorm blestemate iubiri
sunt vultur olog printre cete de orbi
cobor și mă-nalț din tăcere. îngheț.

când vulturii trec peste cerul mirat,
când vulturii sângele-mi sorb și mă dor
aripile lor și curajul de zbor,
sunt noapte. sunt fum. sunt descântec.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “când vulturii trec prin sângele meu

  1. Vulturii-s necrofagi; dacă vrei să-i hrăneşti, omoară-ţi regretele şi tristeţile, dă-le lor şi-apoi alungă-i să-ţi lase cerul viselor liber! winking

  2. Cand ai scris-o a fost dintr-o suflare, dintr-un gand și o stare pe care tu o stii mai bine. Dar azi? Azi esti bine? De ce ti-e sufletul nisip?

  3. cineva s-a stins prea repede, adriana. avea 34 de ani și o fetiță prea mică pentru astfel de dureri. iar alaltăieri l-am văzut pe domnul cancer pe chipul cuiva cunoscut. la hospice. sad
    ce-i spui unui om care îți spune: ”aș vrea să mai am timp” și se stinge? astăzi știu de ce mă gândeam la vulturi. abia astăzi știu. sad

Comments are closed.