poezii

adevăr şi minciună

două mâini legate:
aliaj din degete topite
în aceeași îmbrățișare
ca un bolnav sărut al epidermei:
falsă coloratură a emoției.
și în ochi un soi de întunecare
peste care se varsă,
uneori, doar uneori,
o mixtură de stele
din care sorbi cu nesaț
ultima minciună,
mireasă cu tivul roș
și cu o pată pe gură.
la polul opus,
prelungire a celeilalte mâini,
stă adevărul:
disc auriu, fisurat,
ipoteză nerostită,
eleganță a tăcerii
cu fracul rupt.
adevăr și minciună
se țin de mână

 

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “adevăr şi minciună

Comments are closed.