despre oameni şi poveştile lor

magdalena

File:Dimitrie Serafim - Spalatoreasa.jpgsursa foto: wikimedia

magdalena este o femeie tulburătoare, aşa spun toţi cei care o cunosc pe femeia cu gene lungi, frumos arcuite, accentuând privirea ei verde – gri, pe care nu şi-o fereşte. şolduri în curbe prelungi, ca de clepsidră, sâni plini şi copţi pe care decolteul îi pune în valoare discret, ca o chemare în faţa căreia rămâi uşor descumpănit, păr lung şi întunecat, purtat cel mai des într-un coc ce îi dezveleşte linia ovală a chipului, magdalena apare în ochii celorlalţi ca un tău prin care dragostea, deloc străină ei, curge năvalnic. şi numai ce pune stăpânire ca un frison, ca o boală sugând binele până ce nu mai rămâne nimic, de parcă sufletul ar fi imponderabil, o mătase care se poate evapora la prima adiere de vânt.

– e?

– este…

cum vă spuneam, magdalena este în ochii celorlalţi o femeie aparte, tulburătoare, aşa cum stă ea aplecată peste albia ei. cu mâinile roşii de la leşie ori de la apa fierbinte, ea pune peste albituri o bucată mare de săpun fiert în casă, al cărei miros de grăsime râncedă nu are legătură cu dragostea şi nici nu se evaporă uşor atunci când peste rufele primenite ea toarnă ape noi, mai limpezi.

spălătoreasa cu sufletul plin de atâta săpun ar putea spune o mie de poveşti despre stăpânire, ghicite toate după petele de pe rufăria ce i se aduce în coşurile mari, aceleaşi care iau cale întoarsă după un timp, atinse de binele primenirii.

magdalena are în frumuseţea ei un singur defect: ochii ei ca un tău fierbinte nu cunosc lumina, deşi asta ştiu prea puţini. apele râului oglindesc un chip ca de naiadă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

3 thoughts on “magdalena

  1. Mi-a plăcut mult, psi, dar poate mi-a scăpat ceva, fiindcă nu înţeleg, dacă nu vede lumina, petele cum le vede? Ar fi frumos, cred eu, să descrii cum le simt degetele ei, cum îi spune simţul ăsta special când dispare de pe rufe şi cea mai măruntă pată… happy

Comments are closed.