despre oameni şi poveştile lor

mama Dariei

mama Dariei  ne-a anunțat cu puține zile înainte de cea de-a doua ediție a alergărilor noastre  brașovene, cele deja știute, alergările pentru strângerea fondurilor necesare construirii primului spital de hematologie și oncologie pediatrică  din românia, că va fi alături de noi.  și a fost, așa cum a promis, aducând prăjituri și apă pentru mica comunitate ce se încheagă cu pași mici și cu suflete deschise, acolo lângă vechile ziduri ale cetății coronei, pe aleea tiberiu brediceanu.
povestea Dariei, copilul frumos ce știa îmblânzi cuvintele, o puteți găsi prin virtual ori în jurnalul ei, cel neterminat, cartea publicată în anul 2012, când ea era deja trecută în altă lume, mai bună decât aceea în care a visat, a iubit, a trăit doar 21 de ani. Daria a fost unul dintre copiii care într-o oarecare zi de vară, pe când avea 13 ani,  a aflat că are cancer. domnul C, cum îl numea ea a fost mai puternic decât sufletul mamei, decât imensul și copleșitorul suflet al copilului care este, pentru că eu știu că Daria este o steluță asemeni aceleia din constelația orion spre care ea privea cu nesaț și curiozitate. de fapt Daria a câștigat lupta cu domnul c, în sufletul meu așa vreau să cred, dar s-a grăbit să ajungă mai aproape, mai repede în lumea de unde îi zâmbeau tatăl și fratele ei cel nenăscut. poate că obosise să vadă atâta nepăsare, atâta micime tocmai la oamenii care ar fi trebuit, din spatele halatelor albe, să-i dea putere, alinare, șansă. poate că lumea ei era de fapt cea de sus, aceea a stelelor spre care privise în copilărie, atunci când își dorise atât de mult să devină astronom NASA.

revenind la campania asociației 1 leu, cea care în această lună s-a desfășurat în nouă orașe din țară (și le mulțumesc tuturor acelora care ni s-au alăturat și mai vin), pe tiberiu brediceanu ne-am strâns ceva mai puțini decât prima oară: maratoniști care au profitat de această alergare pentru a se antrena (duminică mergem să-i susținem la maratonul internațional de la brașov), bloggerii brașoveni și micul charles, fundația rafael și chipuri pe care le-am recunoscut, dar pe care i-am cunoscut abia acum o lună. deși vă știu de-acum numele, iertat să-mi fie că nu le scriu aici. mă tem doar să nu uit pe cineva pentru că încă mai am emoții. întâlnirea cu mama Dariei Hornoiu a fost pentru mine un semn sau o confirmare că visul lui alex trebuie să se împlinească. și chiar dacă începutul lui iulie mă va găsi departe de țară, fac deja planuri ca pe 4 iulie să fiu acolo, la bastion, așteptând fiecare om și fiecare leu. iar dacă mai aveam nevoie de un motiv, încă unul, acesta este chipul unui om deosebit și special, mama Dariei. un om despre care e greu să vorbești fără să simți că te frângi, un om care știe mai bine decât oricine ce înseamnă să lupți cu domnul c ani în șir fără să înțelegi de ce lumea, soarta, viața sunt așezate așa. și știu că de-acum, alături de mama Dariei și de labradorul ei, roua, vom merge mai departe. împreună.

de fapt asta voiam să spun: că mulțumesc mult oamenilor pentru că le pasă. și că sunt recunoscătoare și abia aștept să mă revăd cu toți. iar cu mama Dariei mai avem noi o întâlnire, chiar în ziua în care s-a născut Daria, pe 9 iulie.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “mama Dariei

  1. Toate gândurile mele bune aleargă cu voi! Ştiu, e neînsemnat dar mai aproape de atât nu pot, din păcate…. O iubesc pe mama Dariei! Vă felicit şi vă ţin pumnii.

  2. As fi vrut sa pot reda ,in cuvinte la fel de potrivite,gandurile mele …acest text oglindeste o parte din ceea ce simt si eu pentru Daria si mama Dariei ! Frumos !

  3. a fost, doina, una dintre cele mai grele scrieri ale mele. și cu siguranță ziua de sâmbătă a fost o zi grea pentru sufletul meu, plină de emoții. dar sunt recunoscătoare Dariei și mamei sale pentru că pot simți așa. îmi dau putere să sper, să cred, să merg mai departe. și există unele gânduri ca și fotografia cu mama Dariei, roua și alex, pe care le păstrez în inimă.

  4. dincolo de cuvinte sunt multe de spus si de simtit. mama Dariei e o fiinta ce traieste jumatate aici jumatate acolo, cu cei dragi ei. dar e atat de bine ancorata in ce e aici incat are puterea de a spune si altora.
    si eu sper la mai multi, la mai mult. si simt ca va fi. visul se va implini. sunt multi oameni frumosi si inimosi in tara asta si multi oameni dispusi sa treaca de la vorbe la fapte.

  5. Acum doua zile am dormit in tren si am coborât fără portofel In care era o suma considerabila de bani si actele carduri etc. Citesc acest post si pielea mi se face de găina si aproape ca uit ca nu mai am nici un act nici un ban la mine etc problemele celor din jurul meu sunt incomensurabil mai mari si mai cumplite . Sunt un donator pentru 1leu.org si voi dona repetat pana la capăt si apoi cu si mai mare drag pentru funcționarea spitalului. Atât pot eu face …. Cu gânduri frumoase, Aurelian .

  6. […] că așa simți tu, copiilor bolnavi de cancer pentru care nu există speranță? crezi oare că mama Dariei va lipsi de la întâlnirea noastră? eu sunt sigură că va fi acolo, cu darurile ei, cu roua […]

  7. […] că așa simți tu, copiilor bolnavi de cancer pentru care nu există speranță? crezi oare că mama Dariei va lipsi de la întâlnirea noastră? eu sunt sigură că va fi acolo, cu darurile ei, cu roua […]

Comments are closed.