poezii

un fluture alb

un fluture alb mi se zbate pe week-end,
cât o unghie este de mare,
ca o coadă minusculă de sapă îi este miezul
de care stau agăţate, de o parte şi de alta,
privind în direcţii opuse
cele două aripi aproape transparente
mirosind a chiverniseală.
pe minte mi se zbate un fluture,
periodic şi nu permanent,
el se visează o privighetoare
absolvent de facultate se crede,
eu doar îl privesc laudativ,
în aceste circumstanţe
şi numai atunci când privirile ni-s opuse
îl ignor ca şi cum nu mi-ar aparţine,
ca şi cum nu l-aş vedea că minte
nu permanent ci periodic,
de obicei în weekend,
atunci când se crede,
nici la sapă şi nici la facultate,
ci biată privighetoare deghizată
în ornament de unghie
aşa cum au precupeţele din piaţă
cele puse pe chiverniseală,
şi care te îmbie ademenitor-laudativ,
să-ţi alegi cartofii,
parodie de circumstanţe,
albe cu aripi transparente.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “un fluture alb

  1. Nu-mi plac fluturii albi, nu știu de ce. N-au nici o vină, sunt la fel de gingași, la fel de fragili și efemeri… dar acesta al tău care zboară pe-aici e deosebit, e fluture alb cu aspirații colorate, muzicale, se crede privighetoare…. deci e ceva de altceva.
    Hmmm. Mă face să studiez mai bine categoria de fluturi albi. Ori fi albi, doar pentru că sunt colorați cu cerneală simpatică?

  2. Cum fluturi tu aripi de precupeţe transparente într-un weekend de marţi-trei-ceasuri-ne-bune… Cine-a dat cu sapa-n facultate, de i-a zdruncinat temelia…? Au ei n-au auzit de efectul aripii de fluture…?

  3. fluturii nu mint, pisoi, niciodata. probabil pentru ca n-au timp decat pentru arabescurile lor gratioase. aripile lor sunt transparente, de-o fragilitate departe de orice idee de chiverniseala. nu sunt privighetori, e drept, dar ne incanta privirea asa cum trilul privighetorii ne desfata auzul. chiar si cei albi…

    pup, pisoi! te citesc in continuare, n-ai scapat de mine. happy

  4. Oare nu-i totul o parodie de circumstante albe cu aripi insuficient de transparente, astfel incat sa nu poti vedea dincolo de zbaterea lor… sau a ta… si nu periodic, ci permanent? happy

  5. probabil, sava, mă gândesc eu că te atrag mai puțin cei albi din cauza faptului că albul este una dintre extreme, non-culoare. happy cerneală simpatică, spui? sau… antipatică? big grin

  6. oare nu e totul o iluzie, un semn că ne-ar păsa, dincolo de care suntem de fapt egocentrici, wwfirst? happy

  7. Dară nu fluturilor li-i zvîrlită întrebarea – retorică de altfel – ci săpătorilor de facultăţi (mai mult sau mai puţin mintale). winking
    Altminteri, de-ar avea fluturii urechi s-audă şuieratul plasei de mătase înainte să-i înghită hulpavă, preambul insectarului…

  8. săpătorii dupe facultate îs facultativi. oricum, au rateuri; nu știu dacă din cauza sapei sau , pur și simplu, n-au habar ce să cate. urechile nu le au oarbe , că ascultă muzică, na, e musai asta laughing, tot la ochi cred că e disfuncția. posibil, de la lirism să li se tragă.

    chiar si parodie intr-o nonculoare, dominată de egocentrism setat instinctual, aș zice, zic că ne descurcăm destul de bine, noi, oamenii, în condițiile date. uite ce versuri putem visa… împărtăși cu ceilalți. happy

  9. “sapatori la”, nu stiu, dar “de distanta”parca am auzit ceva: cu sau fara “lopeti”. laughing insa nu stiu daca gasesc vreo facultate, asa cum nici ei nu sunt in posesia uneia… cu drepturi depline, magna devine o magma care-i mana peste unitati de spatiu, laudativ fiind doar efortul intrinsec, nu finalizarea actiunii…

    asta imi sapa mie capul acum, dupa garzi… laughing ei, si mi se invarte in cap cheful sa scriu ceva, la mine.
    pisoi, tre’sa scrim si ceva in nota amuzanta, ca prea cernem numa’ in negru- gri, iar albul e maladiv de atata melancolie. de la tine astept asta, ca sa fiu sincera. happy

Comments are closed.