poezii

nisip

o uşă închisă, sticlă mată şi rece
prin care lumina nu învăluie,
gând dejucat de reflexie
şi în spatele ei eşti chiar tu:
biet om din carne,
fleşcăit ca o floare căzută la datorie,
sub o ploaie de raze solare,
sub o greutate de nori deveniţi apă,
un om din oase şi gânduri,
marionetă cu sforile rupte
în această corvoadă numită viaţă,
în această singurătate
dulce-amară soartă
a lui unu fără ecou, fără urmă,
balanţă în dezechilibru,
arlechin deghizat în preotul nimănui,
rămas fără alaiul de troglodiţi şi de muieri
veniţi la pomana cuvântului
ca disperaţii la guvern.
te credeai un zeu, o, da,
un zeu în mantia cerurilor
sorbind cu nesaţ ambrozia,
un zeu care nu dă rateuri
ci se joacă de-a lumea ostoindu-şi setea.
dar când pe targă te-au adus
şi te-au întins ca să constate decesul
nu ţi-a mai rămas trup
nici cât o păsărică
tu erai doar un pumn de nisip

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “nisip

  1. Psipsină, cu câtă înverșunare artistică ai desenat circuitul nisipului în natură și transformarea naturii umane în natură moartă. De obicei, îți îmbraci revolta în hăinuțe colorate, dar acum ai lăsat-o dezbrăcată în târg. Îți șade tare bine când scrii ca o pisică cu ghearele scoase. Privind prin geamul tău mat și rece mi-am amintit de Lorca. Tu cu un unu fără ecou, el cu un 2 care nu e număr, ci doar o angoasă și umbra ei, faceți ca și 3-ul să aibă dubii existențiale laughing .

  2. la ce vânt și ploaie s-a găsit astăzi peste noooi, cred că poți s-aduci și liana în clepsidră, să n-o spulbere cumva vremile… laughing

  3. Pașol na clepsidra, atunci! Cu tăt cu liane și gheme. Și ibricu’, blănoșime, să nu uităm ibricu’, că tare bine ar merge o cafia la nisip.

  4. Dear, nu e chiar atât de frig. Vezi să nu se fi rupt blana matale și anume prin părțile esențiale. laughing
    Cât despre fiertură, dăm pe gât ce s-o găsi, numa’ țuică să nu fie.

  5. Cum mă duci tu cu vremea ca să-mi treacă vorba. tongue S-a dus și cafeaua, s-a dus și țuica și cât mai numărăm niște grade, parcă văd că ni se duce și nisipul. laughing

  6. ne place să complicăm până dincolo de suportabil ceea ce ar trebui să fie de fapt în firea lucrurilor, în lăuntrul lor, wwfirst. eu așa cred. și mai cred că în alte vremuri era mai simplu să te desparți de un om trecut dincolo.

Comments are closed.