despre oameni şi poveştile lor

dezlegătoarea

e-atâta dezlegare între noi
şi-atâta frig, coborâtor în oase,
e-atâta-nsingurare printre ploi
când iarna trece jalnic peste drum
alunecând în alb
în palid nor de scrum,
jelit ca o prinsoare azi pierdută
e-atâta risipire oarbă, mută
când se împarte iar lumina-n doi
şi vorbe moi
coboară ca un plânset,
pe sticla rece-a unui cântec
fereastră prinsă-n lemn şi cui
a cui eşti tu? a nimănui!
e-atâta desluşire sub pământ
şi-atâta viaţă se topeşte iară
când iarna cerne către primăvară
o floare rece, ca de gheaţă
mi-e inima.
şi cât o să încapă
albastrul în povestea noastră rece
când viaţa vine,
noaptea trece
şi ne dezleagă la genunchi
un dor, un junghi
e-atâta dezlegare între noi
şi-atâta jale şi singurătate
şi mi-este dor de toţi
şi toate
aşa cum nu ştiam că se mai poate.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

23 thoughts on “dezlegătoarea

  1. Cum îți mai place s-o dai după ghem. laughing Greu cu declarația directă de dor blănos. laughing Să știi că sunt pregătită să suport chiar și-o vorbă bună, nu mă menaja! tongue

  2. Dear, să știi că io mă rătăcesc și când o iau pe urmele mele, fără să mă țiu după pașii călăuzitori în pustie ai stăpânului fragului sălbatic.

  3. la caracter, desigur. scot un ban cinstit. ca fiecare…. big grin
    da, tu sadică. sa nu vorbeai de musteţile mele… aloo, nu e retrocedare p-aici! dacă vorbim de musteţi, aia e deposedare făţişă şi facială chiar.

  4. Ceva îmi sună cunoscut… Nu, nu e telefonul. Dau fuga – cît pe ce să mă împiedic în şireturi. Dezlegătoareo! Uite de-aia îmi plac pantofii cu limbă, că pot striga a grijă! winking

  5. Aha! Deci necinstiții vând la legătură și cinstiții dupe caracter.
    Acum că m-ai convins cât ți-s de prețioase snoapele de sub nas, le scoatem din circuitul comercial, să nu zici că-s blănoasă insensibilă.

Comments are closed.