despre oameni şi poveştile lor

adresa mea

locuiesc într-un cuvânt albastru. între două consoane perfect imposibile şi-o vocală supraponderală, cu vedere la cerul la fel de albastru, mi-am făcut eu culcuş într-o zi. vezi, tu, pe-atunci credeam că te cunosc. că tot ceea ce rostesc îţi seamănă pentru că eu mergeam pe stradă cu ochii după tine, de mă cunoşteau toate pietrele ieşite din pavaj. aşa mi-am obţinut vânătăile.

locuiesc într-o mare de tăcere. albastră, desigur. în pauza dintre două respiraţii- care seamănă pentru unii cu nişte suspine, dar eu sunt prea puţin romantică pentru aşa ceva- mi-am ridicau eu într-o bună zi pereţii cei albi şi nepăsători sub care mă ascund. de obicei mă ascund când nu am chef de oameni. şi de tine. crezusem că te cunosc, că te recunosc în nevoia cu care alergai spre mine ca un copil-cireaşă. ştiu, voiai să te văd, dar te-aş fi văzut oricum, erai imposibil de ignorat chiar şi atunci.

locuiesc într-o aşteptare. vezi tu, cineva mă iubeşte. uneori mă întreb de ce. ursuză şi năucă cum sunt, ca o vocală încăpăţânată ce fuge din cuvânt tocmai când gura se pregăteşte de rostire. încăpăţânată şi atipică cum sunt, ca un perete transparent albastru ridicat dinspre cer spre pământ, uneori mă întreb…. de obicei când ascult muzica curgând pe lângă tine.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “adresa mea

  1. Pacat ca nu pot da like-uri, aici la tine, mi-ar fi mai usor. De multe ori cuvintele mele nu sunt albastre si nici verzi… Incolore… nu s-ar potrivi… happy

  2. sincer, dana? eu am scos acel buton. big grin pentru că primeam mai multe like-uri decât citiri… sad
    cuvintele tale, sunt ale tale şi eu îţi mulţumesc pentru ele.

  3. pisoi, lasa reclamele si explica-mi sintagma copil- cireașă, pls. mai, suna asa fain, ca numa’ la ea mi s-a invartit capul happy, da’ in gol ca nu am reusit sa deslusesc metafora.
    cel mai mult mi-a placut( asta am voie sa zic? big grin ) : “locuiesc într-un cuvânt albastru. între două consoane perfect imposibile şi-o vocală supraponderală, cu vedere la cerul la fel de albastru, mi-am făcut eu culcuş într-o zi. ” ( merge cu c/p, cum de??? asta-i pt, puturoase carora le e lene sa tasteze diacrititce! laughing ) pot sa iau fraza asta si sa ma joc cu ea, la mine? happy

  4. soooo, kenza, copil-cireaşă este superlativul, la creme de la creme cum ar veni, copilăria în miezul ei cel mai profund, mai senin şi mai bun. cireaşa în mintea mea este rostogolirea râsului şi a inocenţei, senzaţia că orice este posibil ca în basme.
    poţi să te joci cu fraza, dacă spui a cui este, de ce nu? happy şi eu am furat ditamai versul de la wordwasfirst şi mi-am făcut poezie cu el, deşi evit asta de obicei. şi sper să nu se fi supărat.

  5. okay… mie imi suna a copil curios, d-ala de nu se mai opreste din ‘ de ce’- uri, rostogolindu-si ochii in cap in timp ce primeste raspunsul laughing), incercand sa-si depaseasca varsta nestiintei, pt. ca altfel nu pricep de ce te-ai ascunde de superlativul copilariei – ‘ rostogolirea râsului şi a inocenţei, senzaţia că orice este posibil ca în basme’ . in esenta, tu si cand cand scrii proza ne fentezi! tot poezie este. happy
    si multam, o iau mai mult ca idee, si normal ca o sa zic ca este a pisoiului!!! happy

  6. laughing vezi, vezi. toată lumea mă îmbie să scriu poveşti mai lungi. acum ştii de ce nu o fac. am furat, mai demult, de la nichita un gând şi mi l-am făcut ghem: dacă poezia, cum spunea el, este o altă aşezare a frazei… de ce să nu o mai întindem din când în când să se dezmorţească?

  7. stai, mai, ca nu era o apostrofare laughing intinde-o, dezmorteste-o, desfasoar-o, ca doar cuvintele tale pot fi si elastice plecate dintr-un ghem liric happy . in proza fantastica parca te… distantezi mau mult de… origini. laughing
    si, parerea mea , e ca oricum ne fentezi tongue -nu cum o face Realu big grin, ala rateaza muuult!!!-, indiferent de forma textului tau jucandu-te pisiceste cu semnatica metaforelor tale.

Comments are closed.