despre oameni şi poveştile lor

mezina

detailsofpaintings: Mary L. Macomber, Night and her Daughter Sleep (detail) 1902 sursa foto: salome

începuse să ningă din nou, albind cu vrăşmăşie noaptea care se strecurase încet, nechemată, asemeni unei fetişcane subţire şi despletită, încă lipsită de forme. în carnea rece a ferestrei unde îşi făcea veacul, chipul ei palid şi fără lumină părea şi mai fragil, cum stătea aşa ca o nălucă beteagă aşteptănd zadarnic ceva, fără să mai ştie prea bine ce. în spatele ei, camera mirosea a singurătate umedă, jilavă, a nopţi şi zile risipite în van, a rătăcire. lucruri familiare, adunate în timp, zăceau împrăştiate pe mobile şi pe jos, semn că cineva căutase ceva anume, poate chiar ea, răvăşind rostul lucrurilor. dar ea venise, trecuse plutind printre toate până la fereastră şi parcă ochii i se legaseră cu nepăsare.

se puse iarăşi pe aşteptat ca un tablou întors în rama lui, într-o încremenire aproape conştientă, lipsită şi ea de rost. gândurile, câte mai avea cu minţile ei tocite, se roteau ca nişte păsări oarbe, din hârtie. mai demult le alunga cu acelaşi gest cu care îşi ferea chipul de şuviţele de păr fugite din strânsoare, acum parcă şi ele o abandonaseră în muţenia ei, de parcă nu-i mai aparţineau, dezlegate de ea.

ninsoarea se înteţea când şi când, apoi, ca şi cum iarna şi-ar fi tras sufletul vlăguită, se potolea. în clipele acelea întunericul încerca să-şi facă iarăşi loc prin albul rece, cristalizat, ca o pisică neagră la pândă. oamenii apăreau ca nişte păpuşi caraghioase şi înfrigurate pe la porţi.  lopeţi mari vânturau  pătura albă şi proaspătă şi respiraţiile grele, de abur şi rachiu, murdăreau liniştea sub privirile uimite ale copiilor care apăreau ca nişte clopoţei în ferestrele luminate. doar la ea întunericul şi frigul se cuibăriseră ca o sentinţă pe care o acceptase cu mirare şi îndoială la început, pe urmă îi intrase în sânge şi se învăţase cu temnicerii aceştia care o făceau să pară mult mai bătrână decât era ori, poate, aşa se întâmpla cu toate vieţile atinse de încremenire. mai demult, îşi amintea, să tot fi fost înainte de primăvară, văzuse o floare, un trandafir prins în gheaţă, cum stătea aşa, prizonier rătăcit între lumi aşteptându-şi etern sfârşitul. imaginea aceea o bântuise multă vreme şi chiar o duruse. stătuse ca acum în noaptea ei, gândindu-se că ar fi putut face ceva, oricât de neînsemnat în aparenţă, pentru firul acela de viaţă, dar rămăsese locului, neclintită şi încet, toată gheaţa aceea văzută i se prinse de sufletul pe care îl simţea acum ca pe un bolovan.

flori de gheaţă se desenau uşor pe marginea sticlei, semn că afară începuse să bântuie gerul, tovarăş de joacă cu viscolul care se amuza de-a binelea răsturnând dunele de zăpadă ridicate de oameni. se miezuise noaptea de-acum şi potecile dispăruseră sub alb ca şi casele în care mirosea a somn şi a cozonac cald. ea văzu din locul ei o lumină rostogolindu-se pe dealuri ca o stea pierdută din adăpostul cerului. pe sub coaja rece, inima ei începu să bată mai cu putere şi aproape tremurând de emoţie, ea deschise fereastra şi trecu dincolo, ca un hoţ, pe jumătate mirată de uşurinţa gestului. porni înspre stea parcă neatinsă de alb, punct negru topit pe măsură ce se îndepărta. în urma ei, viscolul intră în casă ca un musafir curios şi nepoftit.

o găsiseră târziu, la câteva zile după ce se mai potolise urgia albă. îşi dormea somnul în căuşul iernii şi părea liniştită şi mai frumoasă în rochia ei lungă şi subţire, ca de mireasă. pe chipul lipsit de încrâncenare, desenat ca o icoană sub gheaţă, luceau stins trei stele micuţe, ca nişte dorinţe împlinite. se numise decembrie şi fusese mezina anului dus de-acum. oameni vorbeau că fusese cea mai frumoasă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

16 thoughts on “mezina

  1. Pare un film despre iubire si moarte alba. Daca ma gandesc ca totusi- iubirea nu moare niciodata, decat cea pe care ne-o imaginam noi fals- e sfarsitul unui serial in care Ea a inghetat. Si hiberneaza doar, asteptand sa fie salvata si dusa in alta parte. De Timp.

  2. happy mulţam, dragoş. am să deschid totuşi fereastra, chiar şi în iarnă, pentru cele bune, veştile, dacă vor să vină cândva.

  3. bine, fie, promit. e ca şi cum cine ştie ce citeşti tu prin globuri de sticlă… laughing dar voi încerca să stau cuminte, în lumea mea, dacă asta te face să zâmbeşti. oricum, pisicilor nu le prea place zăpada, aşa se zice. tongue

  4. Eu acum citesc în ceşcuţa de ţuică, globuri n-am. laughing
    Rămîi în lumea noastră, ca să zîmbesc. Mi-e teamă că lumea ta e un pic cam îndepărtată şi rece, troiene se pun de-a curmezişul, mai viscoleşte, se mai rupe cîte-un stîlp cu fire… winking

  5. dacă îţi par deja plecată, apoi am cam plecat… de ici, de colo. m-am mai ferit de o vulpe, de un urs, am fost eu însăm mai felină decât mi-e felul. uneori tac şi privesc aşa, printr-o fereastră imaginară cu dorul de ducă stins ca zahărul în ceai. unde să mă duc de fapt? globurile bradului meu spun că aici sunt acasă. happy

  6. de data asta, is d’ acord cu Drug( wash, zice el happy ) :chiar si cand deschizi fereasta, pune-i o sita dubla- una pt. ce intra in casa ta, musai filtrat si de_puricat tongue, si a doua pt. ” dorul de duca stins in ceai”. laughing ceaiul nu-i bun, mâț! are aroma de boala, un betesug, ceva sau, si mai rau, neputinta in fata aromelor tari. rolling on the floor just kidding. happy

  7. măăăăi şi tu începi? sunteţi de groază! mai întâi şi mai întâi: îmi place ceaiul. o halbă se aşează dimineaţa pă biro’ cu nişte goji scufundate în ea şi buun! numa că eu nu îndulcesc cu zahăr, aşa că restul ierea o figură de stil. pisici şi zăhar! pfff… n-are voie omu’ să bată câmpii pervazier că hop, pune gratii, ţine fereastra închisă, aolio corentu’…
    ce mă fac io cu voi, of, uof. big grin

  8. atunci numa o sita: pt. ce ar putea intra. big grin
    sa stii ca io am… convins o felina sa manance prajituri. i le dadeam ei, ca sa nu ma ingras io. happy
    ma duc la munci… zi faina, mâț happy

  9. acu’ te duci? cu liana sau cu sania? să pui on fulaaar! io sunt încă la muncile câmpului… dar o să ies pe uliţ întru apretarea blănii!
    sporuri să ai! zi faină, kenza! mă rog, ce mai zi că-i bocnă şi smolit tăt. brrr…

  10. Aoleu, o fo’ urs la tine? De unde ştii, ai găsit urme de labă? rolling on the floor
    Na, că trebuia ş-aiasta! big grin Ia mai las’ matale gloabele celea, că ştii cum deformează imaginea mincinoasele de ele. Home is where your heart is, cică-se. Uneori zboară pîrdalnica şi pe gaura cheii s-ajungă unde vrea ea…

    No gata cu sugaru’ că prea multă glazură strică. Ai grijă cu apretu’! happy

  11. a fo’ sâgur! urşii maidanezi de umblă prin braşov. acu’ că le-a băgat primăria corent, au zis că musai le trebe şi gaz, să îşi monteze centrală, doar n-or hiberna aşa, pă blana rece. hee hee
    e un apret atâta de aprig că mă bate gându’ să mai pun o blană-doo…

  12. Aracan de ei, pe vremile asta crunte… sigh
    Şi-aciulea-i apretată bine cămeşa nopţii, da' io mi-am dat foc la plămîni şi m-o ţine fo doo zile cît să prind anu', c-apoi m-oi duce după Gelu să văd de s-o cazat corespunzător la frate-meu la cazane ori l-a păcălit pe Sîn'Petru la hotel de lux. winking

Comments are closed.