poezii

industrial

ceva mai sus de genunchi şi mai jos de iarbă
pe asimptotele gândului rămas atât de mic
sunt zvonuri de retrocedare:
veniţi de vă luaţi înapoi luminile,
inimile şi cireşele-cercei,
stâlpii inutili ai caznelor mărunte
veniţi de-i luaţi şi pe ei!
suntem parcă prea mulţi
pentru o singură noapte, bolnavă,
scurtcircuitată şi sinucigaşă
când pe rafturile goale ale iluziei
liniile curbe ale mâinilor goale
mătură praful inocenţei.
veniţi de vă luaţi tristeţile, fugile,
caii sălbatici ai gândului strâmt,
să tragem în fire tăcerea
să exersăm distilarea repetată
a necuvintelor.
în noaptea aceasta bolnavă de friguri
să naştem tăceri industriale
cu miros sălbatic,
de floare.
ceva mai sus de cuvânt şi mai jos de inimă
sunt zvonuri de retrocedare
şi numai iarna mai curge între noi
înainte, înapoi
ca o fugă ruptă din zori.
să facem dragostea… industrială?
fugi… fugi.

 

industrial în iubire.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

33 thoughts on “industrial

  1. Poveste sentimentală cu iz industrial, dear? Vaai, cum sună industrial! Atât de rece și cinic! Ca un pumnal înfipt în speranța deschisă. Sau ca o regulă de trei indusă, aplicată unui meci de selecție artificială. Nimic omenesc nu i-ar putea scăpa. Și ca să nu ne vină vreo idee de evadare din concept, ne-ai altoit și cu o tăcere industrială. laughing Asta e un fel de autopsie pe viu.

    Cauza morții: Sindromul industrializării dobândite

  2. laughing mi-a plăcut tare mult cum sună titlul albumului madrugada: industrial silence. aia ascultam asară, dear, aia am produs. big grin sinterizări şi etirări mai încolo…

  3. ai măăăăi! îi faină sinterizarea, deşi la blănoase este greu de aplicat. big grin credeai că atentez la întregu-ţi? d-apoi, tulai doamne, crez că te-aş da io pă lăbonţu’ meu întru experimentare? ei, nooo… ei, noo… şezi în fire. de mătase.

  4. Dear, la capitolul agricultură, creierul meu e mai neted ca-câmpiile Bărăganului. laughing Eu nu știu nici să deosebesc pătrunjelul de leuștean sau ceapa verde de usturoiul verde. laughing

  5. aaaa, păi ziceam de stropitul de paşte, ăla cu găleata (sau cu flaconul de parfum). aşa e pe la noi după ce sare easter bunny dintre oo roşii. tongue

  6. Cu parfum industrial,
    și cu lemn de leuștean
    sorcoveai ca iarna-n frig,
    nu-i barbar ce vreau să-ți zic,
    că te-am prins cu fulgu-n păr,
    cu obrazul roș de măr
    și mustățile-nghețate,
    seara pe la ora șapte. winking

  7. s-avem parol, eu seara torc
    pervazier cum îmi e felul
    iară ninsoarea mi-e castelul
    de unde viu, unde mă-ntorc.

    ps. urăsc leuşteanul. sad

  8. mâţ, io s d acord sa industrializam dragostea, nu e bn sa fii obtuz la ce i nou, zau! insa daca procesul tehnologic mi a fost clar, etapizarea mi e confuza: intai facem pulbere iubirea, sau incepem cu retrocedarile? io m am apucat, am pus cuminte nasturele la loc, de unde l am luat, da’ cerceii nu mi vine sa i dau nimanui. laughing iar firele, produsul finit al emotiilor ns, unde le punem?
    sa nu te prind ca’mpletesti ceva… happy oricum, la sprint n am nicio sansa, iti tre’ oarece antrenament pt. asta.
    Nichita, mâţ si Madrugada- is curioasa: cat timp ti a luat sa le amesteci? parca vad ca nici doua tigari… happy

  9. kenza san, recunosc: poeziile mi se învârt în cap precum zahărul în râşniţă. happy zici că s-a dus, s-a “mestecat” dar când ţi-e lumea mai dragă (sau luna mai plină) apar gata scrise de mă mir şi eu. două ţigări e mult spus, dar ideea retrocedărilor o am de ceva vreme (madrugada a fost catalizatorul) că de nichita… fiecare început de iarnă îmi aminteşte de o copilă mirată, cu ochii ca două castane fugite. mergea pe stradă şi în viscolul acelui decembrie purta un gând nou: se stinsese nichita. cine era? nu ştia încă, dar simţea un soi de durere a pământului, ceva ce o umbrea şi pe ea. abia târziu, când şi-a cumpărat cu bănuţii ei de buzunar volumul acela postum al marelui blond, fetiţa a înţeles: nichita era patima, idealul. nici la urma pasului lui printre ceruri nu voi ajunge vreodată, ştiu. catedralele poeziei, piramidele şi templele cuvântului de la el s-au scris. noi, ceilalţi, suntem doar… respirătorii. uneori înţelegem. doar uneori.

  10. mâţ, prea esti serioasa… zici ca Nichita este cuvantul cheie, care declanseaza o suma de emotii ce mi aduce a veneratie in vechi temple. happy atat de vechi , ca religiozitatea era o stare pura, netrucata sau manipulata.
    nu stiu daca vei ajunge… nici nu cred ca este important- n ar trebui. tu scrie… happy

  11. lumină la ora asta? apoi tu atâta nu ştii, japonezule(ooo???)? iarna ziua e scurtuţă ca o rochiţă rămasă mică… laughing

  12. asa s japonezii: le a intrat in cap ca soarele rasare de la ei, ca si cand n ar mai pleca- is defazati rau. rolling on the floorsi au pasii prea mici; tot ai senzatia ca stau pe loc.

  13. paşii mici din cauză de ciuboate şi de legare… happy dar, ceea ce au japonezii şi mi se pare desoebit este laotang. de fapt relaţia laotang, aşa cum am aflat-o eu, ţine de cultura chineză. este ea aplicabilă şi la femeile japoneze, kenza? am putea industrializa, de pildă, laotang? happy

  14. de maltratarea falangelor, tarsiene, am vz ., absolut oribil, barbar, dar de laotang chiar nu stiam happy prietenia nu se industrialieaza! are nevoie de timp, atentie , caldura si se face personal, de la oama la alta. etern nu stiu daca e ceva, mâţ. uneori, imi place sa ma las furata si sa cred ca exista emotii care rezista in timp.
    nu stiu daca femeilor japoneze le surade ideea, mie, da. desi, ar tre’ sa fiu atenta sa nu devin excesiv de calina- faptul ca tu esti un mâţ tre’ tratat ca atare: alintaturile is admise numa’ in versuri, iar dezmierdatu’ abia dupa rock. happy laughing

  15. să-mi facă și mie cineva revista blogurilor și a commenturilor, io-s furat de viața extra-laptop!
    prin anii 80 încercase unul să facă o poezie matematizată – ceva de genul ”tangentă de sentiment sinusez pe-un gînd dement” – asta e inventată de mine, nu mai știu ce abera personajul, dar pe-acolo pe undeva…
    interesantă încercare, Psi, eu dac-aș da-o pe industriale aș pica în satiric, ceva de genul ”foaie verde roți dințate / asudam pe țevi sudate / … happy
    Dar cred că se poate face poezie pe tematici de genul ăsta, când ies la pensie m-apuc și eu de experimente din astea happy

  16. şăzi blând, miai, tăţi suntem p-afar de bloage. dar mai dăm când şi când roată p-aici: pffff câta praf! big grin interesantă şi reşlefuibilă aş spune… când oi avea vreme şi tihnă, cred. ş-apropo, matematica mi-a zburlit mereu musteţile când eram şcolată…

    kenza, să ne încrucişăm dară horoscoapele în cele opt puncte esenţiale, zic. big grin

  17. nici de horoscop nu prea stiu, nici la singular daramite sa l iau la numarat. happy cre’ ca esenta o nimeresc; na, sunt opt puncte- am la dispozitie o marja de eroare. laughing
    tangenta de sentiment, sinusez pe un gand dement- mie mi place si ca forma, si ca imagine de… respirat. nu vad ce ar fi gresit aici, sau sunt io defecta. asta nu ca mi ar placea math. , neaparat.

  18. Stai așa, stai așa… kenza e parte femeiască sau i-a scăpat un ”a” la ”defecta” ?? stai că mi se inversează scara varolurilor, nu-ș de ce simțam masculul din ea, ce-o fi cu mine, simț monstruos sau văz enorm??? happy

  19. cand esti defect iti scapa multe, da’cine e perfect? … si apoi, vocalele sunt preferatele mele: te obliga sa deschizi gura, rostogolindu le catre celalalt.
    presupun ca te amuzi copios. laughing

Comments are closed.