poezii

versuri vechi

plutind găseşte-ţi calea
şi nu te mai ascunde
ia vântul cald în palme
şi lasă-n urmă gara
oricum ar fi plecarea
oricât de gol e trenul
obrazu-i şters de lacrimi
pe drumul nou născut
şi-n ochii calzi, şi-n suflet
lumina e văpăi.
plutind ca flori de nufăr
îţi vei ajunge calea
pe care se ascunde
chiar ziua de-nceput
ascultă-o clipă vântul
ia soarele în palme
ziua de azi e gara
întâiului sărut
şi nu privi în urmă
oricum e gol peronul
căci trenul tău e numai
şi grijile s-au şters
în ziua care astăzi
miroase-a gând născut
din doruri, din văpăi,
din început.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather