poezii

venindu-te

să mă aştepţi, ca niciodată.
sub vânt, eu mă întorc acasă
când toamna peste noi se lasă,
îmi pasă.

să mă ajungi, ca totdeauna,
când soarele sărută luna
pe cerul nopţii e doar una
inima mea, nebuna.

să mă aştepţi, să mă ajung
când frunzele pe umeri plâng,
şi-n amintirea ta mă sting,
mă frâng.

să te aştept şi tu să vii
pe sub nisipuri aurii,
pe coama câmpului şi ştii
să-mi fii.

posibil răspuns la o aşteptare

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather