poezii

cu inima la vedere

mi-am pus inima cu vedere la stradă
ca o pisică torcând bineţe trecătorilor,
ea s-a aşezat în pervaz
aşteptând întâmplările.
mii de oameni au trecut pe acolo
purtându-şi sacoşele,
conştiinţele,
propriile lor inimi bătând
ca nişte ceasuri minuscule, uşor dereglate.
câteodată îmi zâmbea o pasăre
denunţând anotimpuri noi,
câteodată mă chema un câine
să roadem amândoi osul
demult îngropat al nepăsării.
mai mereu însă
numai ploaia mai râdea spre mine
cu o mie de ochi orbi
şi mă amăgea vântul
astăzi mi-am legat însingurarea de gleznă
şi atât.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “cu inima la vedere

  1. sagetile se spinteca, ascunse in spatele unor ziduri prea ocupate sa opresca ploaia mincinoasa a o mie de ochi orbi. inima se rupe, sufletul se decojeste amagitor, vantul e impotriva. apoi le iei si le legi la loc cu mici bucati de cuvinte, in spatele acelorasi ziduri.

Comments are closed.