poezii

două linii

între tine şi mine două linii curbe,
ca două mirări cu faţa spre asfinţit,
a rămânere.
sub pleoapa stângă, albastru,
ochiul îşi strânge lacrimile şirag,
ca pe mătănii,
aşteptându-şi sentinţa de lumină
şi numai mâinile mai frâng la întâmplare
toate aceste cuvinte rămase goale,
dezvelite de înţeles
şi de inimă.
între tine şi mine două linii curbe,
coapse purtând în ele semnul
de dragoste şi de nebunie.
deasupra lor mă ridic,
pe vârfuri,
pasăre cu aripi grele, din apă,
a îmbrăţişare.
apoi totul se stinge sub pleoapă
şi dincolo de ea,
pe conturul de poamă strivită-n sărut
al gurii tale.
între tine şi mine două linii curbe
ca o pauză subtilă de respiraţie.
inima.
doar inima.
irepetabilă bătaie.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

6 thoughts on “două linii

  1. Iar mi-ai adus aminte de „Poeții…toamnei” happy Sau or fi ai…„decăderii”?

    între mine și tine…între mine și mine…
    mă pui pe gânduri…să văd și eu ce e între mine și…restul!
    happy

  2. intre noi sunt linii curbe
    ce maresc distanta in timp,
    masurand pasul spre rasarit.
    tot intre noi sunt linii curbe
    ce ne apropie in timp,
    lungind umbrele dinspre apus.
    imi tin palmele caus,
    ca doua linii curbe,
    si-ti acopar, in gluma, ochii.

  3. cum staţi voi doi de vorbă… se topesc liniile. happy
    şi-mi vine să spun, ca şi în cântec: tell me when you draw the line… dar e îngăduit? mă tot întreb. şi tac.

  4. Cat timp mai bat, ele, doua inimi pereche, undeva, daca trebuie Viata le va apropia fara efortul nostru.
    Da, e dureros cand nu se mai intampla…

Comments are closed.