poezii

lipsind în alb.

lipind în alb bătăile inimii,
orânduiri de versuri incolore
mi se aşează-n palme azi
ca pleduri moi,
pretext din boabe de noroi,
otrăvuri albe, dizolvate
în apele de gând, sub vânt,
mi se coboară-n vene amăgire
ademenind furtunile la somn.
lipsind în alb. o biată pasăre
cu iadeşul strivit de nerostiri
şi-atâta plânset peste strigăt.
atât de multă zbatere
pe holul mult prea lung, spălat de aşteptări,
prea multe oase goale
cu cântul vieţii-n ele stins,
cu carnea de cuvânt mocnind.
lipind în alb.
lipsind.
şi până când?
dar până când
am să-mi mai ard cuvintele
urlând?

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather