poezii

în cruce

unii oameni îşi aşează liniştea în cruce
pe tălpile mirosind a pământ,
a cuvânt,
ca strugurii striviţi sub brumă,
unii oameni te simt trecând.
pe porţile deznădejdilor stau scrise
cele o sută de nume ale nopţii fumegând,
unii oameni poartă în ei vânt
şi prea puţină rămânere.
de-aceea îţi sunt uneori, alături de drum
cătuşă adormită sub mănuşă,
de-aceea chiar şi stelele mai plâng
sub pâinea coaptă-n grâul frânt
şi-mi pun tăcerile în cruce
a dezlegare de pământ,
când unii oameni, fluierând,
mai scotocesc orbite goale,
mai caută norocu-n oale
când vara asta e doar un cuvânt
prelins şi tâmp.
unii oameni se aşează în cruce,
ca blestemele peste spaima zilei
unii oameni jinduiesc la rochia milei
cu mâna la gură ducând
ţărână şi fum
şi atât de puţină iubire.

sursa foto: salome

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

4 thoughts on “în cruce

Comments are closed.