culori

un mac…

am văzut astăzi un mac. crescuse dincolo de crăpăturile unei cărămizi, ancorat de trei fire de iarbă care se sărutau în bătaia vântului. aproape cu neruşinare. în jur mirosea puternic a lapte şi a câmpuri umede de orez deşi, oriunde priveai în jur, pe sute de kilometri înainte sau înapoia lucrurilor, te zgâria pe ochi şi pe gură cenuşiul surd al betoanelor mai noi sau mai vechi, după regim.

undeva, sub plăcile acestea ale existenţei, cred, aproape cred, dormea pământul. trup greu, colţuros, pe alocuri rupt de vreme, cu carnea desfăcută.
am văzut astăzi un mac. ca o candelă îşi şoptea rugăciunile: doamne, de ce m-ai părăsit?!
mi-am amintit atunci de tine. am crezut că m-ai strigat şi aş fi fugit…unde? unde? unde?
ochii cruzi ai copilăriei au rotundul păcatelor de adult, acelea interzise ştergerii şi iertării.

zămisli-se-va lut în întunericul unui mac care doarme pe acoperişul lumii.

sursa foto:călin

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “un mac…

  1. stii ca plantele mele preferate sunt maracinii? mereu nedreptatiti, mereu uitati, mereu acolo, fiinte uitate in sertar…

  2. cred că de la soare i se trage talentul, grișka. mai nou, de câteva dimineți, maya șade pe blatul din bucătărie- că tot e liniște pe-acolo- şi se însoreşte, trimiţând din când în când câte-un sunet spre mine. iar eu… ciulesc urechile.

  3. într-un fel, mac- mărăcine, sunt din aceeaşi poveste, din aceeaşi sălbăticie. şi-ar fi fost mirare pentru mine… mărăcinii au sens mai profund decât uitarea în sertar. ştim amândoi că da.

  4. Cel mai mult m-au impresionat macii de la Roma, de printre ruine. Apoi macii lui Monet, de la Giverny. Imensi ! Campul de maci de langa muzeu, o oaza de liniste si contemplare.

  5. macul meu favorit trăieşte în sufletul unui om nomad. mi-i dor de asta… de imaginea asta… pietrificată aproape. happy

Comments are closed.