poezii

o matematică

ecuatieam încetat să ne iubim.
sub acolade
ne scriem scuze palide,
răgazuri
şi colorăm tăcerea cu speranţe
de parcă s-ar putea
resuscita
o inimă oprită, rece,
de-al neiubirii-ngheţ atinsă.
am încetat să ne iubim.
pe sub egaluri
de ecuaţii mult prea mari
ori mult prea grele
lăsăm indiferenţei scrisul aspru
şi desenăm cocorii
a plecare,
a ploaie tristă şi uitare
când peste inimi se adună
zvon nou de lună:
noapte bună.
am încetat să ne iubim
în clipa-n care
mai adunam din resturi
un întreg
şi din scăderi ne mai priveau mirări
de aritmetică târzie
şi pustie.
ne-om aminti cândva,
melancolie,
de şirul lung de inegalităţi
dar azi matricea noastră e pustie
şi înmulţim plecările de tot.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

5 thoughts on “o matematică

  1. matematica asta lucreaza cu reguli mult prea stricte, nu o poti fenta sau ocoli oricat ai incerca. matematica, poezie… o ecuatie iubire – neiubire exacta si fara eroare.

  2. ştii, vavaly, eu şi matematica am fost mai mereu în relaţie de nesubordonare. big grin am învăţat-o, însă numai pentru ăc trebuia şi am încercat să uit tot ceea ce am putut uita din ea.

  3. Ar fi simplu ca întreaga viața să fie o înșiruire de probleme de matematică. Șansa pentru rezolvări corecte ar crește cu 100%.

  4. eu aş prefera să rezolvăm mai metaforic, mai amuşinând, mai… făr de ecuaţii. laughing dar cu zâmbet.

  5. Un comentariu de inginer rătăcit printre rânduri:

    “Ne-am regăsit străini printre cuvinte goale,
    Când suflete nu mai vibrau la axele comune,
    Când urme se pierdeau printre mulţimi nebune,
    Şi frazele nespuse ni se agăţau de poale!”

Comments are closed.