despre oameni şi poveştile lor

semn spre carte, cu drag.

în urmă cu un an, poate chiar pe vremea aceasta, poate puțin mai târziu, virtualul mi-a adus în cale un om, încă unul dintre aceia cu care, într-un fel miraculos, tivesc curcubee.(pare deja o repetiție, dar eu cred că este mai mult, poate un semn pe care ni-l trimite cerul atunci când, oameni cunoscuți prin cuvinte, ne găsim în realitatea noastră, pentru că…. așa trebuie să fie).

destul de rezervată la început, sonia avea exact doza aceea de rațional și de echilibru, de sinceritate simplă, dar directă pe care le priveam… pisicește. un blog născut iarna, din iarnă, devenit emblemă în drumul acesta nou al unei idei care a demonstrat deja că este viabilă și că funcționează perfect #SemnSPRECarte.  un proiect printre multele cum îmi place să cred, cu miez de suflet în haine de carte ca o promisiune făcută ochilor de copii și despre care vom mai auzi multă vreme, pentru că credem în el cu tărie.

și am rugat-o pe sonia, omul care ne-a reamintit bucuria de a dărui, acum că prima etapă a competiției “țara lui andrei” s-a încheiat, să ne vorbească puţin, să ne răspundă la întrebări într-un demers care se va continua – sper- şi cu alţi membrii ai clubului nostru.

IMG_2698

1. eu ştiu că noi două împărţim multe convingeri şi că ne leagă, în ciuda faptului că ne-am cunoscut mai întâi prin cuvânt, multe lucruri asemenea (studenţia ta în oraşul meu natal, înclinaţia nativă spre echilibru, iarna ar fi câteva dintre ele). dar când ne-au găsit cuvintele de fapt? ce te-a făcut pe tine, un om raţional în esenţă, chiar terestru aş spune, să vii în calea cuvintelor psi?

Simplist aș putea să îți răspund că cine se aseamănă se adună. Adevărul este însă mult mai complex, noi două având și multe lucruri care ne deosebesc (mie poezia îmi este un exercițiu prea greu, iar pisicile nu prea prietene). Cu toate acestea suntem mereu de aceeași parte a “baricadei”. Secretul? Nu știu dacă există un secret sau o rețetă, știu însă că ascultăm ceea ce are de spus fiecare dintre noi (chiar și atunci când părerile noastre nu coincid) și că ne canalizăm energia spre lucrurile care contează cu adevărat evitând să o risipim în discuții sterile și fără finalitate.

Teoretic (căci mai am și mici derapaje) sunt un om foarte rațional, cam Toma Necredinciosul și puțin prea înfiptă cu picioarele în pământ. Îmi plac însă grozav jocurile și nu ezit niciodată să le caut în cuvinte, imagini sau cifre pentru că ele înseamnă o provocare și un exercițiu pentru mintea mea. Asta m-a atras în lumea cuvintelor psi și nu încercarea de a produce texte literare pentru că am simțul realității și știu că sunt departe de astfel de realizări. Iar Brașovul… Brașovul este și va rămâne orașul sufletului meu.

2. vorbim despre semn spre carte, un proiect a cărui idee s-a născut în sufletul tău şi care a reuşit să adune în competiţia ţării lui andrei peste 400 de voturi, iar în puţine luni a dărâmat targetul iniţial, cel de 500 de cărţi donate în acest an. ce te-a bucurat cel mai mult la acest proiect până acum şi evident, care a fost momentul de tristeţe, acela în care, poate, ai simţit că vrei să te opreşti fie şi numai pentru o clipă?

Ca și blogul meu, Semn SPRE carte este visul unei nopți de iarnă. happy Un vis care prinde contur și pe care îl visează din ce în ce mai mulți oameni. Aceasta este cea mai mare bucurie: că proiectul meu a devenit proiectul nostru și că aproape nu mai contează de unde a pornit ci unde va merge mai departe. Idei din Țara lui Andrei a fost și va rămâne o experiență unică, pe care nu o să o regret indiferent care va fi rezultatul. Evident că am emoții. Astăzi s-a votat lista scurtă și s-a stabilit clasamentul rezultat în urma jurizării, iar până pe 28 mai se vor calcula mediile ponderate (60% părerea juriului și 40% a celor care au votat). Voi aborda subiectul participării la această competiție cu sinceritate maximă. 437 de voturi nu mi se par multe în condițiile în care grupul de pe Facebook are 228 de membri și s-au scris 49 de articole despre proiect (două chiar pe Țara lui Andrei). Încă mă întreb, fără să judec pe cineva, de ce nu am adunat mai multe. Să fi fost procedura de vot prea complicată sau oamenii prea comozi? S-a vorbit despre furnizarea datelor personale și despre faptul că Petrom are un profit uriaș exploatând bogății naturale și creând dezechilibre naturii. Mi-e greu să cred că proiectul nostru a fost sancționat din aceste motive. Nu am văzut încă pe nimeni care să refuze completarea datelor personale atunci când comandă diferite lucruri on line (sau își face rovignetă chiar la o benzinărie Petrom) și nici boicotând stațiile de benzină pentru că vând un produs care provoacă suferințe planetei. Poate aici am avut un gust amar. Altfel, nu am simțit niciodată că vreau să mă opresc. Dovezile de solidaritate au fost multe și uneori m-au impresionat până la lacrimi (și le mulțumesc încă o dată celor care au fost în prima linie), iar bucuria copiilor care au primit cărți este reală și nu poate să nu îți dea energia necesară să mergi mai departe.

3. spusesem într-o postare, deşi mai voalat, despre întâlnirea noastră. o surpriză pe care am gândit-o cu drag, dar pe care am păstrat-o “dincolo de curcubeu”. cum s-a văzut la tine acest timp scurt petrecut împreună şi peste care ştiu deja că vom aşterne alte momente frumoase?

Întâlnirea a fost chiar o surpriză. Știam că îmi pregătești una, dar ar fi fost ultimul lucru la care să mă gândesc, iar când a venit telefonul tău, la finalul unei zile de muncă istovitoare, am rămas aproape fără cuvinte. Mi le-am găsit puțin mai târziu, în fața cafelei savurate împreună. Cafea care de acum înainte va avea și gustul acestei prime întâlniri. Căci vor mai fi și altele, acum știu asta.

4. la ora la care scriu aceste întrebări, în ţara lui andrei se aşteaptă ceea ce se numeşte lista scurtă. ce urmează pentru semn spre carte fie că se va regăsi, fie că va fi omis din această etapă?

Am spus, cu diferite prilejuri, că indiferent de rezultatul concursului la care am participat proiectul va merge mai departe. Am învățat multe lucruri în aceste ultime săptămâni și ni s-au alăturat oameni noi. Nu voi vorbi despre eșec (dacă se va întâmpla să fie) ca despre o victorie, dar nici nu voi considera înfrângerea ca fiind suficientă pentru a ne pune la pământ.

Ce urmează? În 30 mai spectacolul “Micul Prinț” pus în scenă de mici actori care suferă de autism și apoi 1 iunie. Voi fi prezentă la ambele manifestări și știu că și în alte locuri Semnele SPRE carte se vor arăta. Apoi, vom vedea. Pas cu pas ne vom urma calea.

5. citim deseori pe bloguri sau facebook despre lipsa de timp. din ceea ce ştiu eu, pe lângă munca ta la editură- extrem de solicitantă de altfel- şi celălat job pe care îl ai, semnul spre carte îţi ocupă şi el foarte mult timp şi energie. cu toate acestea, pari să ai timp, pari să fi găsit o reţetă de a fi mereu acolo unde trebuie deşi ziua are şi pentru tine tot 24 de ore. cum reuşeşti de fapt să ţii echilibrul?  aş mai adăuga şi că, în măsura posibilităţilor eşti prezentă în online, atentă la ce este în jur.

Poate te voi dezamăgi, dar nu sunt chiar un monument de organizare. Pierd și eu, uneori, vremea fără rost sau las totul pe ultima clipă. happy Dar per total reușesc să țin pasul. Uneori mă gândesc că este posibil ca nu eu să fiu cea care dictează ritmul, ci ritmul să mă forțeze să fac față. happy Și fac, chiar dacă sunt nevoită să renunț la câte ceva: la o oră sau două de somn, la un film sau la o carte, la o prezență mai activă în on line.

Timpul a devenit dușmanul tuturor și se vorbește adesea despre o comprimare a lui. Eu nu cred în teoria aceasta și spun că, mai degrabă, este vorba despre capacitatea noastră de adaptare la avalanșa de informații și de oportunități pe care dorim să le asimilăm.

6. ce ai dori să transmiţi clubului nostru, membrilor săi?

Un singur gând am pentru grupul nostru: suntem frumoși pentru că suntem diferiți, pentru că avem stiluri diferite de abordare ale cuvintelor, pentru că nu “votăm în unanimitate” întotdeauna. Și vom fi și mai frumoși dacă ne respectăm, dacă vom combate cu argumente și dacă vom învăța să ne acceptăm. Războaiele, zic eu, nu au decât să se poarte pe alte “fronturi”.

la final, iată şi dovada curcubeului apărut după întâlnirea noastră şi mulţumirile mele pentru omul care eşti. şi eu ştiu că semn spre carte este deja un câştigător pentru că este un semn… din inimă.

IMG_2703

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “semn spre carte, cu drag.

  1. Mie-mi plăcea cel mai mult cum arăta [blogul] când avea în antet un stilou. Pentru mine, stiloul şi maya sunt “însemnele tale heraldice”. happy

    Trecând la subiectul articolului, şi mie mi-a spus cineva, într-un comentariu de pe blogul meu, că nu votează proiectul Soniei fiindcă are îndoieli în privinţa Ţării lui Andrei. sad

  2. mulţumesc, vero. happy din păcate, tema anterioară, aceea cu stiloul, avea o eroare şi a trebuit să renunţ la ea iar tema actuală este fără headder. cel mult pot să ridic poza cu maya şi stiloul mai sus. happy
    despre ţara lui andrei şi sistemul de votare am auzit şi eu diverse păreri dar consider că este dreptul fiecăruia de a alege.

  3. Cand am deschis link-ul am crezut ca am gresit blogul! Casa noua, bine te-am gasit!
    Eu m-am intrebat imediat ce am vazut decalajul dintre voturi si like-uri care sa fie motivul? Cred ca este vorba de comoditate la multi si de neintelegere a scopului final al votarii. Ca le-a placut ideea este una, dar ca nu au facut efortul minim sa parcurga pasii pentru a vota, este alta. Vesnica diferenta intre ceea ce declaram si ceea ce facem efectiv pentru o cauza.
    Oricum proiectul a castigat. Am vorbit despre el atator oameni, incat sper ca acesta sa le fi ramas in minte si suflet.Stii intr-un fel trebuie din nou sa multumesc Soniei pentru Semn Spre Carte, caci vorbind colegilor la serviciu, s-au cernut putin ca printr-o sita. S-au ales cei care chiar vor sa sustina o cauza dedicata copiilor si care si-au facut timp sa voteze, chiar au insistat daca nu reusisersa imediat, de cei care au fost doar la nivel declarativ, asa ca sa faca impresie intr-o discutie. Doi colegi mi-au adus carti pentru copii, pe care urmeaza sa le trimit. Deci, mesajul a fost frumos, a fost transmis si primit cu bratele deschise!

  4. roxana, tema e pe blog de vreo două zile. cred. schimbată de nevoie. năravu’ sper să-mi fi rămas acelaşi. happy
    cât despre proiect, vot, eu aş fi mai puţin drastică în selecţii. experienţa- destul de mică- în voluntariat mi-a demonstrat că surprizele vin de unde te aştepţi mai puţin şi că în fond reacţiile oamenilor, alegerile sunt diferite, au o logică pe care ne este greu uneori să o înţelegem. şi aşa cum îndemn mereu la toleranţă, la acceptare şi moderaţie, o fac şi acum: acceptă-i pe oameni aşa cum sunt. vezi partea plină a paharului. happy

  5. Vero, mi se pare normal ca oamenii să aibă păreri diferite, iar când este vorba despre concurs și premii tu știi la fel de bine ca și mine ce dispute se pot naște. N-am judecat pe nimeni pentru că a refuzat să voteze, indiferent care i-au fost motivele. Gustul amar a venit de la un soi de ipocrizie pe care l-am ghicit în unele abordări (căci da, am fost abordată de câteva ori în privat).
    Eu am încercat să mă documentez temeinic înainte de a porni pe drumul acesta (chiar discutând cu oameni apropiați mie care au participat, unii chiar obținând finanțare) și am decis că statul pe margine și băgatul de vină nu mă caracterizează și că doar fiind în miezul lucrurilor pot avea o părere cât de cât obiectivă. Și o șansă.

  6. Roxana, ție nu pot să îți spun decât MULȚUMESC! Unul mare, mare de tot. Am fost umăr la umăr în timpul experienței acesteia și te-am simțit aproape în fiecare clipă. Lucru care este pentru mine o onoare și pe care îl apreciez cât nu pot spune în cuvinte.

  7. Toleranta sunt, psi! Am invatat sa fac eforturi sa-i inteleg pe cei din jurul meu. Totusi, uneori, chiar si eu simt ca nu pot ajunge la sufletul unor persoane. Iarta-ma ca nu am bagat de seama schimbarea. Si totusi am intrat si ieri, unde mi-or fi fost ochii?

Comments are closed.