sărbători de suflet

cea mai bună zi…

în ziua când te-am desenat pe fereastră n-a vrut să vie niciun îngheţ… ai stăruit pe sticlă două sau trei secunde brumate, pe urmă…. (fragment dintr-o poezie ce mi-a rămas în minte cam prin anul când te-ai născut tu- deşi autorul s-a pierdut din memoria mea)

plouă. peste umerii mei de pasăre speriată plouă… cu melancolii dintr-o vară fierbinte. şi mă gândesc, în coconul din aripile atâtor cuvinte: când a trecut totul, când ne-am găsit fiindu-ne? şi când am adunat toate aceste amintiri?

ne-am promis cândva, cu tot curajul- puţin ce-i drept- pe care îl adunaserăm în palme, că ne vom zâmbi de la distanţa unei cafele, dar cerul şi-a dezlegat altfel rosturile acelei clipe de toamnă care, pe mine m-a rostogolit, iar pe tine te-a ţinut captiv, într-o încăpere albă şi străină. apoi am renunţat, ştiind că în jocurile noastre de idei, în cuvintele pe care le înfăşuram adesea, distanţele erau doar un palid pretext.

astăzi este ziua ta şi eu îmi iau răgaz să-mi amintesc: cum am năvălit în casa cuvintelor tale făcând liniştea ţăndări, cum am păşit curioasă printre cuvintele tale încercând să ghicesc omul. cine este omul?

ştii? te-am bănuit mai bătrân, judecând după ademenirile lui lethe şi aletheia şi după acel pârjol al cojilor de portocale.  te-am crezut mai atins de ani, crezând greşit că profunzimea este o condiţie a vârstei. apoi ţi-am văzut chipul într-o fotografie şi am tresărit speriată. m-am gândit-roşind- că port păcatul de a fi deschis în urma mea uşi pe care poate că tu le ţineai sub chei de cuvânt. şi recunosc că m-am speriat: chipul te arăta atât de tânăr! cu toate acestea, te-am arătat într-o zi luminii, în fiecare zi mai apoi, pentru că eu am crezut că lumina trebuie să te iubească! îţi aminteşti? fiecare pas, fiecare gând… fiecare întâmplare… îţi aminteşti puiul de stele? şi bucuria aceea care am trăit-o atunci când o fotografie a născut poveşti pe care le aştept în cartea aceea pe care o meriţi, uşă deschisă spre alte pagini şi cu totul altă carte…

îţi mai aminteşti? era vară atunci… se coceau toate spicele cuvintelor noastre sub un soare nou… şi, de fapt, în miezul copt al zilei de astăzi a regelui şi a lui road to robert…. voiam doar să-ţi spun: la mulţi ani, agapi! happy

pentru că…

 

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

4 thoughts on “cea mai bună zi…

  1. Viața îți aduce uneori la orizont un prieten neașteptat, un om pe care-l aștepți poate mereu și pe care nu-l bănuiești, pe care nu crezi că-l meriți, pe care te temi să-l atingi ca să nu se evapore visul frumos, împlinit, materializat, visul mai frumos decât orice vis, bucuria mai intensă și mai senină ca orice bucurie. Scântei ies din brațele mele acum, din ochii mei și din cuvintele ce-mi curg de pe limbă în jos, ca să-ți spună, emoționate: MULȚUMESC! Mulțumesc, suflet drag, suflet prieten, suflet găsit! kiss

Comments are closed.