poezii

autoportret

inima mea ca o scorbură.
ochii.
dureroasă absență a lacrimii
și atât de multă zăpadă,
o prea puțin deslușită pătură albă,
vamă între noapte și zi,
între două cercuri înfrigurate,
ochii mei.
petale de neant și de patimă,
dantele de nisip
alcătuind timpul din fire
și peste toate, larg deschisă,
o cruce de carne.
asta sunt!

la mulți ani tuturor celor care își sărbătoresc numele de floare…

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

21 thoughts on “autoportret

  1. La multi ani si tie, floare draga! Lasa-ti crucea mai usoara asupra sufletului, ca nu e totul doar de neant, patima si nisip… mai sunt si petale frumoase. happy

  2. Camelie suava… la multi ani! Chiar daca esti si patura de nea, esti cu siguranta un amestec rocambolesc de esente florale!
    Sa-ti fie bine… floare!

  3. Iac-aşa-s io: ori prea devreme, ori prea tîrziu. Da’ ce să fac… bine că-mi mai aduc aminte, într-un fel sau altul. Că se poate şi mai rău. Da’ pîn-atunci, să fie de bine! winking

Comments are closed.