poezii

alunecând

semne. pierdute semne cad în ceașcă,
ecou de amintiri strigând,
strigând pe setea zilei larg deschisă,
ademenind,
alunecând.
ca frânghiile ude de mirare,
legând fragil prăpăstiile nopții,
cad la-ntâmplare semnele uitate,
așa cum plânge ploaia blând,
rostogolindu-se în bălți,
râzând,
alunecând.
lucire. scânteie tresărind a clipă
pe bolta scrisă-n cerul gurii,
cu neștiutele cuvinte dezvelind,
adeverind,
alunecând.
pe la răspântii de nisip și oase,
acolo unde carul vieții trece,
pun semne și luciri:
ademeniri,
alunecând.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

2 thoughts on “alunecând

  1. Un mod plăcut de a-mi începe ziua: adulmecând, alunecând …într-o lume a întâmplărilor şi cuvintelor…altfel. Mulţumesc!

  2. toti incercam sa punem semne si luciri pe unde trecem. fiecare in felul lui. unii alunecam mai lin, altii mai abrubt, dupa cum ne e felul…

Comments are closed.