despre oameni şi poveştile lor

misiunea

jholder61:I think I’ve been on this road one to many times!sursa foto: salome

– avem nevoie de un timport mai bun! trebuie să ne grăbim!- rosti el cu ochii lipiţi de parbrizul pe care apa curgea ca aruncată de o imensă şi nevăzută găleată. părea cam semnervos privind acele indicatoarelor din bordul acestui simbolid roşu pe care îl conducea cu pricepere, deşi vremea nu era deloc potrivită vreunei plimbări prin tufişura udă. sigur, ei nu erau în plimbare, nicidecum.

– poate dacă am încerca un presalt!?- se auzi sugestia celuilalt, un glas mărunt care rostea cel mult coordonatele pe care le citea pe ecranul din faţa lui şi asta numai dacă i le cerea el.

cel care conducea îi aruncă o privire scurtă, eliternă, însă nu-i răspunse nimic. dincolo de ploaia care nu se mai oprea, ar fi trebuit să apară deja întinderile de nisipet roşu, acelea care ademeneau călătorii cu cântecul lor vrăjit, înghiţindu-i. pentru o clipă el se gândi la becluza aceea luminoasă unde o văzuse pe ea pentru ultima oară. ca şi acum, plecase în cursalt grăbit şi încruntat, uitând să-i spună ce avea de spus, amânând iar, pentru că misiunea era mai importantă, totdeauna fusese aşa.

prin parbrizul afisurat se strecură o geană de lumină de o culoare aproape incredibilă şi el se gândi că găleata norilor se spărsese în cele din urmă şi în curând aveau să vadă mai limpede înaintea lor.

– când ajungem pe uscat, o să facem şi saltul ăla de care spui. nici eu nu vreau să trecem noaptea pe la macarieni.

celălalt se mulţumi să dea din cap, semn că înţelesese ori că avea pur şi simplu încredere, deşi salturile îi produceau întotdeauna un soi de trac incontrolabil pe care nu şi-l putea ascunde, ca atunci când, copil fiind, treceau prin cercurile de foc ale nădejdii, ciudatini cărora nici acum nu le înţelegea rostul şi din care rămăsese cu spaimă.

o vreme, ploaia continuă să curgă cu aceeaşi furie, lăsând între ei un spaţiu întunecat şi tăcut. celălalt se gândise să mai spună ceva, dar nu găsi nimic potrivit, aşa că îşi propti ochii în ecranul mare din faţa lui, acela pe care drumul părea un şarpe verde, morocănos, susurând la răstimpuri.

el privi pe fugă înspre cadranul ceasului pe care îl purta întotdeauna la mână. un dar primit de la ea, unul dintre puţinele semne concrete care îi aminteau că ea existase cu adevărat, nu fusese doar un vis. o arsură îi prinse sufletul  şi sări ca un arc:

– dumnezeule, iar o să întârzii la muncă!

de cealaltă parte a ferestrei prin care vara curgea nestingherit, hohotul ei de râs se auzi ca o cascadă de clopoţei. visase?

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

22 thoughts on “misiunea

  1. Da, PSI, întârzii la muncă, fantezisto, mâine e Sâmbătă și abia aștepți s-o transformi într-o angelică zi de luni!
    Ai dreptate, visase, cuvintele astea fac dintr-o limbă nenăscubilă, întâmplabilă în orice realitate, numai în asta palpabilă nu!
    Eu lipsesc a doua săptămână consecutiv din Duzină, dar am evoluat: măcar am încercat. Numai că la strofa a treia am virat spre fantrezirile mele fantasmagoreice, irevocabil încălcătoare de reguli. Poate îmi iese la Psiluneală ceva…

  2. Șarpele străzii tale m-a amețit de tot laughing sau oi fi visat thinking Pisicel, am scriiiiiis! prima duzină fantezistă (trebuia neapărat să mă laud aici)

  3. chiar fantezistă nu-s, cc! sculată cu noaptea în cap îmi tot fac curaj să mă apuc de acte şi nu am chef. sad contabilizezi absenţele din tabel? n-o fă, te rog. ştii prea bine că nu dintr-o prezenţă acolo te citesc – nici nu mai citesc tot ce se înscrie- şi chiar dacă nu am lăsat încă semn… am fost deja pe pervazu-ţi. happy

  4. joaca era si a celor care-si exprimau in fel vadit crezurile. arta in sine e joaca in exprimarea unor adevaruri adanci prin forme recognoscibile omului de rand, doar ca la nivel ce transcende opinabilul vulgar si obraznic. asa ca, mai joaca-te! happy weekend fain!

  5. Am avut ambiția să scriu, totuși, la Duzina asta ceva. Și e 100% corect să fiu în afara tabelului, dar mi-am marcat pe blog semi-apartenența la această ediție.
    Psi, libertate totală, da? Citirile și comentariile sunt supuse exclusiv propriei decizii&conștiințe.
    Și mă voi simți duzinar chiar și când voi folosi un singur cuvânt din cele 12. Pentru că, dacă nu am timp sau inspirație să respect regulile, voi scrie oricum… Tabelul nu e scopul meu principal. Spiritul Psi îl caut.

Comments are closed.