culori

aur de cânepă

canepalumina îşi pleacă chipul orb peste lucruri. degetele ei lungi şi uscate ating învelişul cald în spatele căruia inima doarme somnul fără de vise al aşteptărilor. întâmplări încă neştiute şi nedesluşite dorm în nisipul anilor, sub pleoapa dulce albăstrie a timpului.

te-aş chema astăzi ca odinioară şi te-aş desena astăzi ca demult, un cerc galben ca un pretext de soare, acoperind învolburarea iscată de emoţia că îmi eşti, că îţi sunt. dar ne-am legat prea strâns sufletele cu aur de cânepă, ni le-am acoperit ruşinaţi parcă de inocenţa unui fir de iubire peste care timpul îşi cerne pulberea lui.

şi aştept clipa în care am să mă torc.

imaginea este opera lui călin, evident, şi vine de la poarta de su’ feleac. winking

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

12 thoughts on “aur de cânepă

  1. Nu e numai imaginatie ci si o anume sensibilitate poetica care ma pune in deruta caci nu stiu daca nu imi place mai mult proza poetica decat poezia in sine!

  2. cita, dacă este să ne luăm după ce spunea nichita stănescu, poezia este de fapt o reașezare a frazei. dacă ne uităm la lirica lui rene char (da, recunosc, este unul dintre suprarealiștii care mie îmi plac mult) el are poezii care sunt scrise astfel, ca niște texte foarte scurte. sigur… și nichita are respirările sale. dacă păstrăm simțul măsurii și trebuie să ni-l păstrăm… eu descriu culori. happy

  3. eeei, dacă vorbești de teatru, atunci altcineva este specialistul, nu eu! știm amândouă cine este păpușăreasa șefă.

  4. acu nu stiu in ce cheie sa interpretez cinepa asta: sa fie oare cinepa aia care se pune la garnituri, sa nu curga apa la robinete? Sau o fi cineva aia cu frunze zimtate? big grin

Comments are closed.