poezii

poartă

204

poartă-mă prin fire de miere,
dincolo de poarta unde se naşte lumina,
dincolo de mâinile care ţes
naşterea lumii….
poartă-mă dincolo de frânghiile ce leagă
ziua de noapte şi norocul de rost,
dincolo de mâinile care ţes
liniştea lumii.
poartă-mă prin începutul şi sfârşitul
pânzei acesteia fragile numită viaţă,
dincolo de mâinile care ţes…
iubirea.

fotografia este opera lui călin căruia i-am promis că-i voi “scrie” imaginile stârnitoare de emoţii

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

4 thoughts on “poartă

  1. dacă nu te-aş fi văzut cum faci poze, poate te-aş fi crezut. da, e bună lumina, dar mai bun e sufletul care vede. şi dacă mă contrazici, calin, viu şi te urechez. tongue

Comments are closed.