per fumio

mesaj într-o sticlă…

vă amintiţi cu siguranţă acele poveşti şi legende care vorbesc despre mesajele ermetic închise în sticle şi dăruite apoi mării, cea care le poartă pe valurile ei, până departe, mesager albastru ce găseşte întotdeauna ţărmul potrivit şi vă întrebaţi probabil, citind aceste rânduri, ce legătură poate să existe între parfum şi mesajele mării.

IMG_20131116_202619

dacă ne imaginăm însă povestea fiecărei miresme ca pe un papirus secret, tainic şi drag, atunci sticluţele de parfum sunt purtătoarele peste distanţe şi timp ale mesajelor noastre, nu închise ci descoperite din sticlele noastre către lume şi vă învit astăzi să depănăm împreună o nouă poveste, cea a flacoanelor noastre.
atunci când mademoiselle chanel a ales cel de-al cinci-lea eşantion dintre cele pe care ernest beaux i le-a trimis, devenit după ani (s-au împlinit deja nouăzeci de ani de la lansarea sa) nu doar chanel 5 ci şi cel mai vândut parfum din lume, marea creatoare şi-a dorit ca parfumul să fie vândut în sticle simple, obişnuite, asemeni celor folosite de farmacişti. astăzi, chiar dacă parfumul a fost reformulat, sticla sa rămâne aceeaşi, cu linii drepte, simple şi eticheta albă pe care literele negre vorbesc despre un număr ca un arhicunoscut cifru al eleganţei.
şi tot astăzi, cel mai scump parfum din lume, imperial majesty clive christian, lansat în ediţie limitată de numai zece flacoane, la un preţ de 215.000 euro fiecare, îşi spune povestea într-un recipient preţios din cristal baccarat multifaţetat, împodobit cu un colier din aur de 18 karate şi un diamant de 5 karate.

în lunga sa istorie, parfumul este însoţit de istoria flacoanelor sale care au depăşit adesea ideea de simplu recipient, fiind ele însele adevărate bijuterii şi obiecte de artă.
primele flacoane de parfum, confecţionate din teracotă, sticlă decorată, ceramică, alabastru şi chiar marmură au fost descoperite în vechi morminte egiptene, iar flacoanele din argint ştim că erau păstrate în cutii speciale, din lemn preţios sau fildeş.
de la anticii greci au rămas celebrele lekythos şi aryballos de un rafinament aparte sau cutiuţele pentru tămâie, acerra şi, cunoscutele în vreme, cutii de voiaj, narthecia.
strâns legată de dezvoltarea parfumului şi cea a flaconului a fost lentă, liniară, până în secolul XIX, cu precizarea că odată cu apariţia primelor parfumuri pe suport alcoolic, la finele secolului XIV, acestea au devenit tot mai mult lichide şi mai puţin solide, implicând găsirea ambalajelor potrivite. recipiente din sticlă şi bijuterii parfumate (cerceii de argint extrem de apreciaţi în acea perioadă, coliere şi chiar inele) realizate în manufacturile din franţa, anglia şi austria au precedat pomaderul, le pomme d’ambre, un flacon în formă sferică, realizat din fildeş sau sticlă, ornat cu aur şi pietre preţioase şi care se purta în mână sau în talie.
în secolul XVI apar les boîtes a senteur, vinegretele (acele cutii de argint care conţineau bureţi îmbibaţi cu parfum) şi flacoanele pandativ, iar în secolul XVII apar extrem de căutatele oiselets de chypre- parfumuri solide ce conţineau scorţişoară, ambră şi tragacanth, turnate în forme de păsări şi care se evaporau în timp, amintind de conurile parfumate pe care le purtau în antichitate femeile egiptene în coafurile lor. materialele folosite erau ceramica smălţuită, porţelanul de sevres şi chelsea, recipientele din sticlă simplă fiind utilizate numai pentru transportul parfumului acasă de la parfumier. treptat flacoanele din sticlă colorată, ornată, având diferite forme, devin tot mai utilizate, iar cele wegwood, albastru opac cu motive antice sau neoclasice, vor fi copiate în întreaga europă.
secolul XIX este dominat de flacoanele bijuterii din sticlă ornată cu arabescuri, filigrane de aur şi argint, cu motive în formă de inimă sau potcoavă şi se mai cunoaşte şi astăzi parfumul nroger et gallet- bouquet ouveau cu a sa sticlă verde cu carcasă de alamă aurită şi royal vaissier al aceleiaşi case- celebra floare de crin din cristal baccarat.
la începutul secolului XX, pornind de la ideea lui francois coty se va naşte prima alianţă dintre lumea parfumului şi cea a ambalajului (lalique) care devine astfel tot mai important, iar în plin curent art nouveau, formele tradiţionale de flacoane pandative, vinegretele şi châtelaine vor părea desuete: este vremea recipientelor mici şi cochete, pentru poşetă.
sunt anii flacoanelor mascarades, din sticlă colorată şi având desenate măşti, create de cherigan şi a sticluţelor în forme geometrice simple, realizate de honore de payan, este vremea lui renee lalique şi a lui baccarat, liderii incontestabili ai acestui domeniu sau a flaconului de sticlă simplă, cu buşon colorat şi ciucuri aurii, creat de paul poiret ca alternativă pentru flacoanele de lux, inaccesibile maselor largi.
designul efectiv al flacoanelor va cunoaşte un mare avânt cu începere din anii 60 ai secolului trecut, când nume noi apar în dimeniu: pierre dinard, cel care a asociat sticla transparentă cu plasticul gri pentru calandre- paco rabanne şi a desenat flaconul aplatizat şi striat, traversat de o bandă metalică pentru eau savage- dior, serge mansau cu creaţiile sale inspirate din frumuseţea naturii- flaconul montana a fost creat pornind de la sămânţa de arţar- armand rateau, realizatorul sferei negre ornată cu filigran de aur pentru arpege- lanvin şi desigur, robert granai cel care a creat mai multe flacoane pentru casa guerlain, seria aqua allegoria, celebrul vetiver ori samsara.
anii 2000 aduc în parfum simplitatea, puritatea, accesibilitatea şi dictează în designul flaconului o aplecare spre detaliu. sticle vechi, opulente, ostentative, sunt redesenate în forme noi, epurate, capabile să stârnească emoţii autentice de la prima atingere.
pentru colecţionari sau pasionaţi însă un flacon lalique, o sticlă de săruri crown perfumery, recipientul în formă de coroană al parfumului matchabeli- ducess of york, cele care au putut fi admirate şi la bucureşti, în anul 2008, în expoziţia madison perfumery, reprezintă bucuria supremă. un lux pe care un maestru sticlar francez l-a făcut accesibil în secolul trecut şi maselor largi. despre el şi geniul său vom vorbi săptămâna viitoare. numele lui? renee lalique.

acest articol a apărut pentru prima oară în urmă cu aproape trei ani, pe-aici şi este o promisiune făcută lui andreotti săptămâna trecută, că voi repovesti despre… flacoanele de parfum.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

16 thoughts on “mesaj într-o sticlă…

  1. flaconul de la Chanel 5 e clasic pentru Chanel as zice, dar cu parfumul in sine nu ma pot impaca sub nici o forma, mi se pare rece si nu ma pot simti eu in el happy

  2. ştiu, cc. nu mă aştept la comentarii şi nici la lecturi prea aprofundate atunci când scriu depsre parfumuri. happy totuşi de ce o fac? pentru că… o fac pentru mine. egoist mâţ, neh?

  3. Excelent!!! Tare mult mă bucur că ai scris despre minunățiile acestea!
    Să fiu sinceră, istoriile legate de flacoane și recipiente mă fascinează chiar mai tare decât parfumurile în sine. Mde, ochiul meu mângâie mai întâi forma sticlei, mâna descrie conturul și volumul ei…abia apoi nasul, păgân de fel și deloc avizat, se desfată cu aromele și miresmele parfumurilor.
    Interesul pentru poveștile din spatele sticlelor de parfum mi-a fost stârnit de Picasso cu a lui Chapeau Bleu, descoperind apoi că nici Dali nu a fost lăsat indiferent de designul acestora…și apoi, am tot citit și răscolit să aflu cât mai multe despre.
    Articolul tău, pe lângă faptul că ești bine documentată, e o poezie în sine…

    Dacă nu te superi, las aici un link, spre desfătarea ochilor (nu a nasuluihappy cu o colecție mică de flacoane foarte rare…

    http://www.uniqueshoppes.com/AntiquePerfumeBottles

    Lalique est „unique”, ca să zic așa! Abia aștept continuarea!

  4. eu regret, andreotti, că nu am ştiut de acea expoziţie atunci când a fost în bucureşti. am aflat abia mai târziu. şi da, lalique este o poveste în sine.
    supărare nu a fost, am intrat imediat ce a fost posibil pe link şi… mulţumesc.
    lalique va fi… săptămâna viitoare. winking

  5. No, no… m-ai pus cu burta pe dex, parol…
    A existat vreun zeu al parfumului? am găsit ceva doar despre Chloris, zeița greacă a florilor, deocamdată… cică ar fi creat trandafirul din trupul unei nimfe… moarte!..
    Să mai zică cineva că eu scriu macabru (apropo de infantezia mea despre gemeni, din 31 ianuarie)…

  6. pe dex? da de ce, păcatele mele? rolling eyes
    din ce ştiu eu, cc, nu a existat un zeu al parfumului. dar ştiu că parfumul a apărut în temple, ca o cale – sau mai corect mijloc- de adorare a divinului. fumigaţiile care înlesneau transa (calea de comunicare), pereţii impregnaţi de mirosuri plăcute zeilor şi răşinile arse de egipteni şi mesopotamieni (celebrele quetoret şi khypi) ca ofrande, au condus ulterior spre funcţia medicală a parfumului şi abia apoi spre cea pe care o cunoaştem noi, cea de seducţie.

  7. stai pe-aproape dacă vrei să afli din puţinul pe care îl ştiu şi eu. şi un secret: din cauză de parfum (attar, bu) sunt eu fascinată de arabia. visez într-o zi să o cunosc aşa cum este ea, să mă rătăcesc într-un souq imens şi plin de mirodenii şi butoaie de parfum. pentru că acolo încă se fabrică parfumul pe suport de ulei. blushing îmi vreau bucăţica mea de lemn sacru şi de tămâie modelată cu propriile palme.

  8. Dar voi ati trimis sau gasit vreodata un mesaj adevarat intr-o sticla adevarata care sa pluteasca pe o mare cu deschidere catre ocean ? Eu am citit din cand in cand in massmedia ca se mai intampla ca o persoana sa gaseasca o asemenea sticla, desi exemplele date aratau ca mesajul fusese scris de mult, in urma cu minim o generatie (cca 30 de ani). Pe mine m-a indemnat tata cand aveam vreo 10 ani sa trimit si eu un mesaj intr-o sticla, cand eram pe litoralul Marii Negre, dar inca nu am aflat daca l-a gasit cineva, pt ca pusesem o adresa care inca mai exista, si daca gasea cineva mesajul poate mi-ar fi scris si ar fi fost posibil sa primesc scrisoarea. Insa mai e timp, ca asta a fost numai acum 25 de ani. In cazul meu am sa astept cu speranta realista inca vreo 25, abia dupa aia cred ca o sa-mi spun ca sunt sanse poate ca acea sticla sa nu fi reusit sa treaca de Dardanele si sa se fi sfaramat pe acolo, sau poate chiar si mai devreme, langa pietrele care se ciocnesc din Bosfor, (Pietrele Simplegade sau Cianee din povestea Argonautilor, si a Lanii de Aur), plus sunt oarecare sanse in crestere ca nici cei care vor locui la adresa respectiva mentionata in mesaj sa mai stie cum sa dea de mine…dar e OK, adica nu sunt trist din cauza asta, doar ca tin minte ca I-am spus lui tata ca probabilitatea ca sa gasesca cineva acel mesaj trimis de mine atunci era destul de mica, dar el m-a indemnat sa incerc oricum…nu prea imi dau seama de ce, el fiind totusi economist de meserie, si pricepandu-se chiar mai bine decat mine la prognoze re succesul unor diverse cheltuieli sau investitii, si eu atunci, ca sa-i fac placere, am consimtit, cu consecinta ca acum stau si astept cuminte cu acel nivel constant de speranta in loc poate sa-mi fi redirectionat energia alocata acestui proiect de asteptare catre alte activitati…ma rog, nu e asa o cantitate imensa. Insa drept sa spun, o resimt asa ca o suma blocata intr-un cont, si pe mine asta ma cam deranjeaza, eu fiind mai degraba de parere ca banii si energia trebuie sa circule constant ca apa in natura, fara blocari sau acumulari asa fara rost…ma rog, e si pt ca apartin unei generatii de consumatori, si pt ca mi se pare oneros sa te preocupi de bani sau valori acumulate, pe care trebuie sa le intretii, plus sa fii atent la distributia proportilor de investitii in diverse portofolii, eu chiar prefer sa cheltui tot, si mai mult pe consumabile. Dar, zau, eu stiu ca tata voia sa-mi zica de bine, de aia nici acum nu carcotesc in legatura cu acea asteptare, plus tin minte si cum erau mama si tata cu mine pe pe atunci cand eram mic, ei chiar voiau sa imi ofere tot felul de experiente interesante, iar eu eram cam bolovan, nu prea interesat de noutati sau aventuri extraordinare…un copil cam retrograd, conservator, si traditionalist…(ma rog, asta nu e neobisnuit de fapt intre 8 si 12 ani, dar zau, chiar ca eu ma comportam oarecum intr-un mod cam exagerat de “moartea pasiunii” fata de initiativele binevoitoare ale parintilor mei).

  9. nu, rudolf, personal nu am trimis niciodată mesaje în sticlă, nici nu ştiu prea bine de ce; iar sensul în care am folosit această expresie este unul figurat, desigur. dar ştiu de o întâmplare reală petrecută undeva prin canada, parcă, în care o fetiţă a trimis mesaje cu baloane tatălui ei, convinsă fiind că acolo, între îngeri – tatăl ei murise- le va primi. sigur că nu au ajuns la el, ci la o familie care i-a răspuns prin fetiţa lor, ajutând-o să treacă astfel mai uşor prin durerea pierderii părintelui.
    şi mă gândesc acum că aşa cum există legenda mesajelor în sticlă, există şi aceea a monstrului colombre. happy

Comments are closed.