poezii

aide memoire

nu îmi amintesc ziua când ai apărut prima oară,
era marţi? era soare?
cuvintele se găsiseră unele pe celelalte,
apoi mâinile.
nu îmi amintesc nici când ne-am îmbrăţişat.
în ochii mei se pusese noaptea
să fiarbă cuvinte noi,
un fel de zeamă, aşa îmi părea
zâmbetul prelins în ferestre.
nu îmi amintesc ziua când,
prea obişnuită cu tine,
am simţit că îmi eşti departe.
poate de-aceea îţi scriu numele pe nodurile acestea
şi mă simt ca un peşte
neîncăput de năvoduri,
liber,
prea liber,
mult prea liber printre apele uitării.
nu îmi amintesc ziua când ai să te întorci.
va fi joi? va fi zăpadă?

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

13 thoughts on “aide memoire

  1. Ah, nu ştii cît sînt de antagonic…? Deşi-s bolnav de inimă, prefer cafeaua. Poate că inconştient (sau nu!) aleg un mod mai rapid de-a trece în uitare, eu cu tot cu nodurile din gît şi secundele implacabile…

  2. Da, daaa… Siguuuur … Tu ce-ai să spui acum…
    “nu îmi amintesc ziua când,
    prea obişnuită cu tine,
    am simţit că îmi eşti departe.”
    sau
    “nu îmi amintesc ziua când ai să te întorci.
    va fi joi? va fi zăpadă?”
    Dacă-mi forţez creieraşul să gândească în astfel de termeni, tare mi-e că se calează şi mă lasă de căruţă în mijlocul drumului decât să-i reuşească ceva măcar pe sfert.

  3. tu numa spune dacă va fi tăpadă iarna asta. că io am obosit de când aştept furtuna aia de la americani.
    sincer… nu-mi amintesc ce gândeam acum ceva ore, când am scris versurile astea. happy

  4. M-am rugat de ea să se lase de mine, dar mi-a zis că eu sînt singurul care-i poate potoli fierbinţeala sorbind-o cu nesaţ de fiecare dată ca şi cum ar fi prima… Ce suflet aşa avea s-o abandonez acum?! Nu pot, sîntem sortiţi pe veci unul-altuia!

Comments are closed.