poezii

echilibristica

azi torn o nerămânere în vis,
desprindere şi dezlegare,
balans de linişte-n etili
pe coaja dintre două respiraţii,
în transparenţa sticlei mă închid
şi ochii mei, nevinovaţii,
de linii curbe-mi par atinşi
ca un nisip curbat în răsuciri,
alunecând,
ademeniri.
azi beau din ciobul unui vis,
dezâmblânzire în uimire,
balans din cicluri de benzen
pe o impresie cu tiv de miere.
în orbul nopţii astăzi mă alung
şi gura mea e-atât de mută,
sub pecete de flori, de nins
din alte zile prinse-n calendar,
a ridicare,
a lumină în pahar,
ademenind,
alunecări.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

39 thoughts on “echilibristica

  1. licariri si straluciri, iarna-i de poveste, si-atunci cand ilicu-n spate-l iei si dai in laturi omatul, poteca sa iti faci s-ajungi pe unde trebuie. si fireste ca paharul in care fiertul strop de roade iti da crezi tu putere! happy fain a iesit!

  2. Mierea e atat de dulce, de aromata si gustoasa, incat uneori uitam cat poate fi de lipicioasa sau de alunecoasa. Este periculos sa faci echilibristica in preajma ei, mai ales daca nu ai antrenament. happy
    Psi, ai adunat aici un intreg pahar de vorbe frumoase si ademenitoare, o sumedenie de trairi ce fac sufletul sa vibreze.

  3. Citind, am alunecat şi eu pe marginea paharului şi am căzut mută într-un tablou cu miere, flori, zăpadă şi uimire.

  4. Cred că este una dintre puținele teme ce m-ar fi tentat. Poate că aș fi scris și eu ceva, fară să mă înscriu în faimosul vostru tabel, dar după ce am citit câteva articole, mi-am înfrânat avântul, căci nu mai e nimic de spus. Ați furat toate visele și le-ați așternut pe la voi, v-ați umplut paharele pentru ca apoi să degustați mereu câte puțin din parfumatele voastre. Iar după ce ați dănțuit frenetic, nici pahar nu mai aveți nevoie, vă mulțumiți cu ciobul de frumos ce întregește viața!
    M-am risipit în comentarii, iar ce a mai rămas din vise nu mai adună nici o picătură, cu care să acopăr fundul de pahar.

  5. …nu ştiu unde se duc visele, dacă ne iau cuvintele cu ele dar uneori sunt adăpostite prea bine, ca aici…

  6. Azi par fum…doar o pulverizare în eter, cum îs visele, prin care ai lăsat oamenii să treacă, ca să li se aşeze în pori mireasma unui singur vis, şi neoamenii să se înnece în tăria ei prin alunecări în alte cioburi de gând. happy

  7. Aici te contrazic, Mugur. În teritoriul viselor există o infinitate de posibilități. Și tocmai vastitatea acestui teritoriu conferă inclusiv șansa originalității, spre deosebire de alte teme așa-zis ”fumate” de poeții de pretutindeni. Încearcă. Mâine va fi mai greu. Eu știu cum e să amâni. Trec anii fără să îți dai seama. Hai că divaghez cu stil. Sănătate indubitabilă!

  8. Tocmai infinitatea posibilităților face mai grea alegerea! Iar dacă aș alege mai multe variante, aș ameți și mi-aș pierde echilibrul și așa instabil, pe marginea paharului cu vise. Macar dacă aș cădea in interior, să mă aleg și eu cu câteva.
    Mulțumesc pentru încurajare! La mine au trecut deja anii, mulți, pe unii i-am mai observat, pe alții i-am pierdut din vedere, așa că nu mai aștept decât un mâine, și acela ipotetic!

  9. ninsorile se ţes în geam
    dormite zile-şi caută rostul alb,
    a miere e doar un pretext sărman
    când ciobul se ridică în pahar
    şi-n al iluziei nectar.

  10. te voi ruga să mai încerci. fie wordpress-ul are probleme, fie tabelul ştie că aş vrea să-l înclocuiesc cu altceva şi face figuri. sad

  11. din vechea lampă de alamă
    un duh ieşi privind năuc
    către paharul une-un mâţ
    făcea din vise altă ramă. winking

  12. uneori, vienela, mierea este un pretext de ascundere pentru cele mai amare iluzii, realităţi, tristeţi.
    în paharul fiecăruia dintre noi sunt trăiri asemenea. pe care le recunoaştem… după sclipire.

  13. draga mea, nu vin să-ţi spun că metaforele tale mă impresionează, că scrii fantastic şi elucubrant, ardent şi mai ştiu eu cum, dar scrisul tău frumos, din suflet, l-aş vrea arătat în lumină. nu ai de ce să îţi fie jenă cu bunătatea ta. pe cuvânt. happy
    şi repet: pentru mine eşti o lecţie dragă…

  14. mugur… mai ai timp până la ora 22. apoi va fi cu adevărat prea târziu…
    iar anii, anii nu-s niciodată mulţi când trec cu rost!

  15. Păi eu în vin mi-am înecat visele, dar putea să fie și ambrozie pentru cei care caută înălțarea, nu scufundarea. Dar și de la vin te înalți. În ochii tăi, cel puțin.

Comments are closed.