poezii

pastel

tumblr_m0qlnnrbvt1r3rofso1_500eu ţin în palme nopţi de smoală
şi mi-s gălbui, a stea pe-aripă
cuvintele ce-n violet se înfiripă
şi tac într-un albastru de cerneală.

a străvezie parcă mi-e lumina
când torc cu paşii de un verde stins,
trandafiriu al inimii cu care ning
din albe vise pentru totdeauna.

eu ruginiu îmi torn pe buze reci
a nerămânere, a nerostire
când cenuşiu e cerul a zidire
şi înnegrit e pasul tău când pleci.

a zvonuri roşiatice mi-e trupul
în care arde inima ca o batistă
redesenând căderea parcă tristă
a norilor, când se ridică fumul.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

5 thoughts on “pastel

  1. Trandafiriu îmi pare zvonul şi ecoul
    Lăsat de fâlfâiri de aripi,
    Ce-mi bat prin minte şi-mi alungă dorul
    Şi mă cuprind în braţe multe datini

    Ce-aduc albastră strălucire de poveste
    Cusută-n cerul meu cu stele albe,
    Din iarna străvezie ce primeşte
    Colindul prea grăbit, plin de flori dalbe.

    Tu scoţi cuvinte violet din călimară,
    Dar slova ta e verde-crud, şi prin poveşti
    Îmi prinzi în suflet amintiri de-o vară
    Când m-ai cuprins în jocuri pisiceşti.

    M-ai scos din cenuşiu, din gri de smoală
    Şi-am străbătut deja trei anotimpuri,
    M-ai luat boboc gălbui cu iz de şcoală,
    Şi-ai presărat mult ruginiu-n ale mele simţuri.

    Un pas ce pare înnegrit de timp
    Rămâne între noi spre a ne cunoaşte,
    Deşi “scufiţe roşiatice“-mi apar în schimb
    Vorbind de-un mâţ: ce, cred, l-aş recunoaşte.

    Stângace-s azi în norii mei de vorbe ca topazul,
    Las stelele poveştilor cumva să mă conducă,
    Te aplaud, te colind ca o nălucă
    Şi-aştept cuminte să-ţi găsesc pervazul.

    Te sărut cu drag şi multumesc că m-ai ajutat prin temele acestui club să-mi găsesc….glasul!

Comments are closed.