poezii

a nins…ningere

ea zâmbea la capătul străzii.
ici şi colo, pe copaci,
zâmbetul ei se agăţa pentru clipă,
vagă impresie de rămânere,
de apartenenţă.
ea lucea pe degetele frunzei,
ultima, cea căzută în somn,
mici scântei ca de frig se apropiau
şi se îndepărtau,
răsuflare.
ea crescuse între timp, între noi,
ca o inimă cusută de coaste,
petec alb peste uitări,
ea ningea cu toate chemările.
pe genunchi şi pe gânduri
îmi colinda un hohot de râs.

sursa foto: salome

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

18 thoughts on “a nins…ningere

  1. Scânteile de frig s-au făcut mai mari, acum s-au cam potolit.
    Cam aşa a venit iarna: mai întâi a zâmbit la colţul străzii, apoi şi-a făcut curaj şi a bătut la geamul meu, a lucit un pic pe-o frunză pâna a degerat tot în jurul ei, apoi s-a luat la dans cu vândul (ba în faţă, ba în spate, mai la stânga, mai la dreapta).

  2. salome, poti sa’mi faci si mie rost de o poza cu un EO mare si negru? happy cute.

    ninsoare, o licoare de dormit in alte trei anotimpuri…

  3. dacă vopseşti în negru personajul acela de lângă mine, pe pervaz şi îl tunzi eventual, ai putea jura că e fix un eo. negru. mare? fie, mare…
    şi: dacă o rog pe salome, crezi că am vreo şansă să capăt un tricou de la man.u? big grin pentru mâţul pervazier…laughing

  4. Am ieşit şi eu afară, chiar doream să revin la comentariul acesta şi să tai prostia cu “s-a mai potolit” căci nu, nu s-a potolit de niciun fel…ba din contră.

Comments are closed.