despre oameni şi poveştile lor

rămas bun, conu virusache

nu mi-aş fi dorit niciodată ca în sâmbetele noastre de joacă şi de cuvânt să scriu aşa ceva despre unul de-ai noştri, căci conu virusache cum îl numeam adesea, era unul de-ai noştri, din vechea gardă a duzinarilor, aceia care, atât de puţini la început, în urmă cu aproape trei ani, porneam acest carusel de cuvinte.

nu ne-am întâlnit niciodată, de-acum nici nu vom mai putea face aceasta decât acolo sus, printre îngeri, când vom urca şi noi. de astăzi lumea noastră este mai săracă cu un suflet, de astăzi suntem mai pustii şi un loc la masa duzinei ne va rămâne veşnic gol. conu virusache s-a stins! sad

fii iertat Om bun! de acolo de sus, aş vrea să simţi că ne doare absenţa ta şi că astăzi, în sâmbăta noastră, duzinarii sunt trişti şi plâng. şi, de la suflet la suflet, aş vrea să vă rog pe toţi cei care îl ştiaţi, să aprindem o lumânare, să spunem o rugă, să ne amintim de el şi de tot ce ne-a dăruit. Dumnezeu să-l ierte!

virusache, cine o să-mi mai spună mie pisicu? crying
http://www.youtube.com/watch?v=20wxKzHpTis

later edit: astăzi, 27 octombrie, la ora 12, vom aprinde o lumină şi vom spune o rugăciune pentru tine… drum bun să ai, pescarule, drum bun şi fir întins. şi nu uita, te rugăm, de acolo dintre îngeri, să râzi şi pentru noi… aşa cum ne-ai învăţat.

vv1

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Comments are closed.