despre oameni şi poveştile lor

omar. omar cel orb

cum miroase deşertul? – mi-am întrebat deseori cunoscuţii, aceia pe care îi vedeam norocoşi pentru că atinseseră cu tălpile lor marea galbenă ce însoţeşte cumva lumea arabă, fie că vorbim despre cea din orient, fie că ne gândim la cea africană.

cum este de fapt cedrul de atlas, acela care, din propria-i carne desena odinioară luntre şi templu? – întrebare ce închide în ea o sete şi atâtea mirări.

cum este să fii, să ai ocazia aceasta, un ochi ce vede până în miezul lucrurilor şi locurilor din jur, acelea care nu se dezvăluie oricui şi oricând, un suflet căruia să i se arate înţelesul şi neînţelesul unei lumi, cea de care noi suntem atât de străini şi de departe, iar apoi să le iei pe toate celevăzute şi simţite şi să le aduni, să le dăruieşti prin scris altora?

fascinaţia arabă. o sete născută din curiozitatea mea şi din uimirea faţă de un lichid uleios, niciodată simţit pe propria-mi piele şi cu atât mai special, attar-ul.

nu am fost niciodată în lumea arabă. acesta este un vis a cărui neîmplinire (încă) se datorează unui singur motiv, banal: nu l-am scris niciodată îndeajuns de limpede, nu i-am dat conturul şi strălucirea, dar cei care mă cunosc de un timp ştiu deja, eu am mai vorbit în felul meu, pe nevăzute, despre lemnul ars ori despre poemele persane şi despre aceia care, într-o vreme în care europa dormea în mizerie şi ignoranţă duceau mai departe cunoaşterea lumii, din greaca veche în propria lor limbă, rămasă şi astăzi neştiută nouă; cei care dorm astăzi pe pământul vechii persii şi pe care europa i-a descoperit abia de curând.

poate şi de aceea am citit trilogia arabă a doamnei daniela zeca asemeni unui însetat care, din nevăzut şi din neştiut îşi primeşte apa fără să ştie măcar dacă o merită cu adevărat.

sunt subiectivă, ştiu, recunosc, atunci când afirm că mi-aş dori tare mult ca “omar cel orb” să câştige premiulaugustrin frățilă din acest an. sunt atât de subiectivă încât nu voi spune nimic despre povestea unui fiu de zartosht dus departe de focul cel veşnic, în europa de est, străin într-o lume străină, rătăcit într-un labirint creat de el însuşi. viaţa este un labirint?

vezi ceea ce simţi ori simţi ceea ce vezi? – m-am întrebat citind această carte în care eroul este şi homer, dar şi omar khayyam, autorul rubayatelor pe care le cităm adesea, deşi nu le înţelegem; o carte asemeni unui joc de oglinzi tivite cu filigranul unor metafore în faţa cărora respiraţia se împleteşte cu uimirea. pot fi scrise arabescurile? se pare că da… este însă un dar făcut acelora care nu cu ochii privesc lumea ci cu sufletul.

şi mă gândesc iar: cât de puţine ştim totuşi despre ceea ce ne înconjoară! cât de puţină este de fapt lumina din ochii ce par să privească…

saretoun dard nakone, omar! (ceea ce înseamnă în persană: să nu te atingă niciun rău, citat din carte)

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “omar. omar cel orb

  1. Ai, Psi, am o lista, lunga, lunga de carti de citit si trilogia Danielei Zecca e printre ele. Doar sa-mi impart timpul, bugetul si prioritatile happy

    Despre lumina din ochii celor ce privesc, nu stiu, pana la urma fiecare vede ceea ce poate vedea si lucrul asta nu e bun sau rau neaparat. Ce-mi pare bine e ca mai apar situatii in care pica masti, iar ceea ce parea lumina e de fapt doar ceata. Bineinteles ca nu exclud momentele in care eu insami am val pe ochi si nu vreau sa vad ceea ce e acolo dintotdeauna. Dar na happy

  2. lotusica, lumina cade la fel, mereu la fel. depinde de noi cum o vedem. faptul că suntem subiectivi nu este ceva rău. dar este rău să crezi că toţi oamenii văd şi simt aidoma ţie ori că ar trebui să o facă. până la urmă toate neînţelegerile omului cu omul din aceasta pornesc, din nerostitul “mă aştept să vezi ceea ce văd şi eu”. de aceea eu spun: nu mă aştept ca “omar” să fie la fel în ochii celorlalţi. şi nefiind aşa… este bine.

  3. Si eu mi-am dorit sa cunosc desertul, cred ca este o experienta unica. Este una din extremele vietii pe pamant.
    Cat despre civilizatia araba… europenii ar trebui sa le fie recunoscatori pentru trecut. Si, mai mult de atat, cred ca europenii ar avea, inca, multe de invatat de la arabi. De la modul lor de a privi lumea, pentru a risipi inchistarea in care i-a adus succesul de pana acum.

  4. decenu, de fapt ştim atât de puţine despre această lume! prea puţini ajung să cunoască lumea arabă aşa cum este, căci unui simplu turist nu i se vor ridica vălurile dinainte. tocmai de aceea această carte este cu atât mai deosebită cu cât aduce puţină lumină.

  5. Ca şi pentru “Şoseaua Căţelu’ 42”, am citit fragmente din ce-am găsit pe net şi pentru Omar cel Orb. Astfel încât, am putut să-mi fac(din nou) o părere cât de mică pentru o carte mare-mare. happy
    Nu numai că e o carte plină de informaţii, dar abundă în metaforă şi simbol, pe placul meu, aşa. Uite,
    “ci visa la ash-ul de rodie ca la o jertfă a himenului”
    “nici o deschizatura a pacatului nu facea sa ramina nepecetluita”,
    sunt şi informaţie, şi metaforă totodată.

    Îţi invidiez tăcerea-ţi de zilele astea, zău! Nu m-aş mai ridica, de pe scaun, fotoliu ori pat, unde aş citi cartea asta, care m-a convins că urmează să descopăr o lume fabuloasă, numai prin câteva rânduri.

  6. mi-ar plăcea, alma, ca printre toate cele care ne leagă, să îţi dăruiesc eu trilogia arabă cândva. şi cum tot nu ţi-am plănuit nimic de ziua care a fost… poate-poate. da, cartea are nişte metafore care mie mi-au tăiat respiraţia. şi, mai mult, mi-a fost cârjă în zilele când, după nişte rostogoliri, mă ridicam de una singură, printre străini.

  7. Am comandat cartile Danielei Zecca din trilogia “desertului” si abia astept sa le citesc. Doream de mult dar acum am un motiv in plus sa nu mai aman.
    Cum miroase desertul? A caldura si a vant. Este fascinant. Este atata lumina ca nu poti tine ochii deschisi. Lumea araba este total diferita de ceea ce acceptam noi europenii si nu este deloc usor sa te integrezi. Daca vrei insa sa o intelegi te inhami la un demers pe cat de minunat pe atat de dificil. Am scris putin despre experienta mea din Egipt dar nu am vorbit foarte mult despre ceea ce a insemnat pentru mine personal sa traiesc experienta araba. Cateva zile nu inseamna prea mult totusi deschizi, daca vrei, niste usi catre o lume trecuta si prezenta uluitoare.

  8. roxana, o să caut scrierea ta despre egipt. deşi, dacă este să judecâm de pildă prin parfum, lumea egipteană este diferită de cea arabă. diferită îsă la fel de specială. şi aştept să ne spui cum se vede omar de la tine. adevărat, lumea se deschide… dacă vrei. happy

  9. Uite cum ma faci tu “sa dau banii pe carti”. Pai se poate?
    N-am primit inca “Soseaua Catelu’ 42” , imediat ce vine, o citesc si-ti spun si parerea mea.

  10. deci… am făcut reclamă, da? reclamă gratuită cum s-ar zice, chiar dacă mi-am încasat-o pe chestia asta. laughing

Comments are closed.