despre mine

rămas bun?

tumblr_m5ycr1yE411rn4t8co1_500câte tăceri te pot frânge? de câte tăceri este nevoie ca să te stingi? să te uiţi pe tine?

câte lacrimi se strâng în coşul acela mare al cerului, cel visat, în care soarele stă să adoarmă? soarele cel niciodată iubit, niciodată pe deplin al tău, fiică de noapte.

câte aripi se întind, se zbat şi apoi se rup la prima pală de vânt?

mi-am încercat puterile… şi mi le-am rupt. astăzi sunt numai un om. aşa am fost de fapt mereu, dar acum ştiu, o simt în fiecare rană care nu se vede sub pielea întinsă. zborul rămâne numai o amintire… în calea îngerilor. inima bate mai departe.

oare este timpul să spun rămas bun? şi nu, oricât s-ar crede, nu caut răspunsurile altcuiva ci numai pe ale mele, cele scrise cu sângele sălbatic şi solitar.

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “rămas bun?

  1. Cred că niciodată nu este timpul să spui “rămas bun”. În nicio împrejurare. Dar asta cred eu. Tu, cu siguranță ai răspuns pentru ce este mai bun pentru tine.
    În ceea ce mă privește, doar atât, aș vrea să știi că te bucuri de tot respectul meu.

  2. Vorbe vom spune mulți. Multe.Gândurile se amestecă, se pot ține chiar de mână. O vreme. Apoi, nu știu cine le răscolește și ele o iau razna.
    În esență, eu cred -și nu este doar vorba mea- că suntem singuri. Pentru că suntem unici.
    p.s. oricât ar fi de reci unele dimineți de septembrie, toamna este foarte frumoasă- toate frunzele sunt flori!

  3. Doar dacă vrei să fii bântuită ! 👿 Glumesc acum.
    Ai obosit puțin, așa-i ? Trage aer în piept, respiră adânc, redesenează-ți așteptările, întreabă-te, răspunde-ți.

  4. draga mea, m-am gandit mult la tine, la voi, zilele acestea. mi-ar plăcea sa ne intalnim. cand ai timp, te aştept la o cafea turcească…

Comments are closed.